Iov 29

1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

Jeszcze dalej Ijob prowadził rzecz swoję, i rzekł:

2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

Któż mi to da, abym był jako za miesięcy dawnych, za dni onych, których mię Bóg strzegł;

3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;

Gdy pochodnia jego świeciła nad głową moją, a przy świetle jego przechodziłem ciemności;

4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

Jakom był za dni młodości mojej, gdy była przytomność Boża nad przybytkiem moim;

5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

Gdy jeszcze Wszechmocny był ze mną, a około mnie dziatki moje;

6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

Gdy ścieszki moje opływały masłem, a opoka wylewała mi źródła oliwy;

7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

Gdym wychodził do bramy przez miasto, a na ulicy kazałem sobie gotować stolicę moję.

8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

Widząc mię młodzi ukrywali się, a starcy powstawszy stali.

9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.

Przełożeni przestawali mówić, a ręką zatykali usta swoje.

10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.

Głos książąt ucichał, a język ich do podniebienia ich przylegał.

11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

Bo ucho słuchające błogosławiło mię, a oko widzące dawało o mnie świadectwo,

12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

Żem wybawiał ubogiego wołającego, i sierotkę, i tego, który nie miał pomocnika.

13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

Błogosławieństwo ginącego przychodziło na mię, a serce wdowy rozweselałem.

14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.

W sprawiedliwość obłoczyłem się, a ona zdobiła mię; sąd mój był jako płaszcz i korona.

15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.

Byłem okiem ślepemu, a nogą chromemu.

16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.

Byłem ojcem ubogich, a sprawy, którejm nie wiedział, wywiadywałem się.

17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.

I kruszyłem szczęki złośnika, a z zębów jego wydzierałem łup.

18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.

Przetożem rzekł: W gniaździe swojem umrę, a jako piasek rozmnożę dni moje.

19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.

Korzeń mój rozłoży się przy wodach, a rosa trwać będzie przez noc na gałązkach moich.

20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.

Chwała moja odmłodzi się przy mnie, a łuk mój w ręce mojej odnowi się.

21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.

Słuchano mię, i oczekiwano na mię, a milczano na radę moję.

22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.

Po słowie mojem nie powtarzano, tak na nich kropiła mowa moja.

23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

Bo mię oczekiwali jako deszczu, a usta swe otwierali jako na deszcz późny.

24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.

Jeźlim żartował z nimi, nie wierzyli, a powagi twarzy mojej nie odrzucali.

25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.

Jeźlim kiedy do nich przyszedł, siadałem na przedniejszem miejscu, i mieszkałem jako król w wojsku, a jako ten, który smutnych cieszy.