Псалми 147
1 Хваліть Господа, — добрий бо Він, виспівуйте нашому Богу, — приємний бо Він, — Йому подоба́є хвала́!
Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
2 Господь Єрусалима будує, збирає вигна́нців Ізраїлевих.
DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
3 Він зламаносе́рдих лікує, і їхні рани болю́чі обв'я́зує,
El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
4 вирахо́вує Він число зо́рям, і кожній із них дає йме́ння.
El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
5 Великий Господь наш, та дужий на силі, Його мудрости міри нема!
Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
6 Господь підіймає слухня́них, безбожних понижує аж до землі.
DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
7 Дайте відповідь Господу нашому вдячною піснею, заграйте для нашого Бога на гу́слах:
Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
8 Він хмарами небо вкриває, пригото́влює дощ для землі, обро́щує гори травою,
Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
9 худобі дає її корм, вороня́там — чого вони кличуть!
Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
10 Не в силі коня уподо́ба Його, і не в чле́нах люди́ни Його закоха́ння, —
El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
11 Госпо́дь любить тих, хто боїться Його, хто наді́ю склада́є на милість Його!
DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
12 Хвали Господа, Єрусалиме, прославляй Свого Бога, Сіоне,
Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
13 бо зміцняє Він за́суви брам твоїх, синів твоїх благословляє в тобі,
Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
14 чинить мир у границі твоїй, годує тебе пшеницею щирою,
El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
15 посилає на землю нака́за Свого, — дуже швидко летить Його Слово!
El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
16 Дає сніг, немов во́вну, розпоро́шує па́морозь, буцім то по́рох,
El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
17 Він кидає лід Свій, немов ті кришки́, — і перед морозом Його хто усто́їть?
El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
18 Та Він пошле́ Своє слово, — та й розто́пить його, Своїм вітром повіє, — вода потече!
El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
19 Своє слово звіщає Він Якову, постано́ви Свої та Свої правосуддя — Ізраїлю:
El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
20 для жодного люду Він так не зробив, — той не знають вони правосуддя Його! Алілуя!
El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
