Eyüp 14

1 “İnsanı kadın doğurur, Günleri sayılı ve sıkıntı doludur.

Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.

2 Çiçek gibi açıp solar, Gölge gibi gelip geçer.

Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.

3 Gözlerini böyle birine mi dikiyorsun, Yargılamak için önüne çağırıyorsun?

Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?

4 Kim temizi kirliden çıkarabilir? Hiç kimse!

Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.

5 Madem insanın günleri belirlenmiş, Aylarının sayısı saptanmış, Sınır koymuşsun, öteye geçemez;

Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;

6 Gözünü ondan ayır da, Çalışma saatini dolduran gündelikçi gibi rahat etsin.

Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.

7 “Oysa bir ağaç için umut vardır, Kesilse, yeniden sürgün verir, Eksilmez filizleri.

Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.

8 Kökü yerde kocasa, Kütüğü toprakta ölse bile,

Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,

9 Su kokusu alır almaz filizlenir, Bir fidan gibi dal budak salar.

Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.

10 İnsan ise ölüp yok olur, Son soluğunu verir ve her şey biter.

Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?

11 Suyu akıp giden göl Ya da kuruyan ırmak nasıl çöle dönerse,

Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,

12 İnsan da öyle, yatar, bir daha kalkmaz, Gökler yok oluncaya dek uyanmaz, Uyandırılmaz.

Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.

13 “Keşke beni ölüler diyarına gizlesen, Öfken geçinceye dek saklasan, Bana bir süre versen de, beni sonra anımsasan. (Sheol h7585)

O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)

14 İnsan ölür de dirilir mi? Başka biri nöbetimi devralıncaya dek Savaş boyunca umutla beklerdim.

Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.

15 Sen çağırırdın, ben yanıtlardım, Ellerinle yaptığın yaratığı özlerdin.

Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.

16 O zaman adımlarımı sayar, Günahımın hesabını tutmazdın.

Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?

17 İsyanımı torbaya koyup mühürler, Suçumu örterdin.

Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.

18 “Ama dağın yıkılıp çöktüğü, Kayanın yerinden taşındığı,

Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.

19 Suyun taşı aşındırdığı, Selin toprağı sürükleyip götürdüğü gibi, İnsanın umudunu yok ediyorsun.

Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.

20 Onu hep yenersin, yok olup gider, Çehresini değiştirir, uzağa gönderirsin.

Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.

21 Oğulları saygı görür, onun haberi olmaz, Aşağılanırlar, anlamaz.

Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.

22 Ancak kendi canının acısını duyar, Yalnız kendisi için yas tutar.”

Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.