Job 19
1 Y respondió Job, y dijo:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 ¿Hasta cuándo angustiaréis mi alma: y me moleréis con palabras?
Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
3 Ya me habéis avergonzado diez veces: no tenéis vergüenza de afrentarme.
De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
4 Sea así, que de cierto yo haya errado: conmigo se quedará mi yerro.
Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
5 Mas si vosotros os engrandeciereis contra mí, y redarguyereis contra mí mi oprobrio:
Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
6 Sabéd ahora, que Dios, me trastornó, y trajo al derredor su red sobre mí.
Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
7 He aquí, yo clamaré agravio, y no seré oído: daré voces, y no habrá juicio.
Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
8 Cercó de vallado mi camino, y no pasaré; y sobre mis veredas puso tinieblas.
Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
9 Quitóme mi honra, y quitó la corona de mi cabeza.
M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
10 Arrancóme al derredor, y me fui; e hizo ir, como de un árbol, mi esperanza.
M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
11 E hizo inflamar contra mí su furor; y contóme a sí entre sus enemigos.
El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
12 Vinieron sus ejércitos a una, y trillaron sobre mí su camino; y asentaron campo en derredor de mi tienda.
Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
13 Mis hermanos hizo alejar de mí, y mis conocidos ciertamente se extrañaron de mí.
A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
14 Mis parientes se detuvieron; y mis conocidos se olvidaron de mí.
Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
15 Los moradores de mi casa, y mis criadas, me tuvieron por extraño: extraño fui yo en sus ojos.
Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
16 Llamé a mi siervo, y no respondió; de mi propia boca le rogaba.
L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
17 Mi aliento fue hecho extraño a mi mujer, y por los hijos de mi vientre le rogaba.
Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
18 Aun los muchachos me menospreciaron: en levantándome, luego hablaban contra mí.
Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
19 Todos los varones de mi secreto me aborrecieron; y los que yo amaba, se tornaron contra mí.
Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
20 Mi hueso se pegó a mi piel y a mi carne, y he escapado con el cuero de mis dientes.
Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
21 ¡Oh vosotros mis amigos tenéd compasión de mí, tenéd compasión de mí! porque la mano de Dios me ha tocado.
Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22 ¿Por qué me perseguís como Dios, y no os hartáis de mis carnes?
De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
23 ¿Quién diese ahora que mis palabras fuesen escritas? ¿Quién diese que se escribiesen en un libro?
De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
24 ¿Qué con cincel de hierro y con plomo fuesen en piedra esculpidas para siempre?
De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
25 Yo sé que mi Redentor vive, y que al fin se levantará sobre el polvo.
Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
26 Y después, desde este mi roto cuero, y desde mi propia carne tengo de ver a Dios:
Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
27 Al cual yo tengo de ver por mí, y mis ojos le han de ver, y no otro, [aunque] mis riñones se consuman dentro de mí.
Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
28 ¿Por qué no decís: Por qué le perseguimos? pues que la raíz del negocio se halla en mí.
Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
29 Teméd a vosotros delante de la espada; porque la ira de la espada de las maldades viene: porque sepáis que hay juicio.
Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
