Marcu 2
1 După câteva zile, când a intrat din nou în Capernaum, s-a auzit că este acasă.
Birnǝqqǝ kündin keyin u ⱪaytidin Kǝpǝrnaⱨumƣa kirdi. U ɵydikǝn, degǝn hǝwǝr tarⱪiliwidi,
2 Îndată s-au adunat mulți, încât nu mai era loc nici măcar în jurul ușii; și El le-a spus cuvântul.
xunqǝ kɵp adǝm u yǝrgǝ yiƣildiki, ⱨǝtta ixik aldidimu put dǝssigüdǝk yǝr ⱪalmiƣanidi. U ularƣa sɵz-kalam yǝtküzüwatatti.
3 Au venit patru oameni care îi duceau un paralitic.
Mana xu ǝsnada, birnǝqqǝ adǝm uning aldiƣa bir palǝqni elip kǝldi; uni ulardin tɵti kɵtürüp ǝkǝlgǝnidi.
4 Cum nu se puteau apropia de el din cauza mulțimii, au îndepărtat acoperișul în care se afla. După ce l-au spart, au dat drumul la covorul pe care era întins paraliticul.
Adǝmning kɵplükidin uningƣa yeⱪinlixalmay, ular uning üstidin ɵgzini texip, tɵxük aqⱪandin keyin palǝqni zǝmbil bilǝn [Əysaning aldiƣa] qüxürdi.
5 Isus, văzând credința lor, i-a spus paraliticului: “Fiule, păcatele tale îți sunt iertate.”
Əmdi Əysa ularning ixǝnqini kɵrüp palǝqkǝ: — Balam, gunaⱨliring kǝqürüm ⱪilindi, — dedi.
6 Dar unii din cărturari, care stăteau acolo, gândeau în inimile lor:
Lekin u yǝrdǝ olturƣan bǝzi Tǝwrat ustazliri kɵnglidǝ gumaniy soallarni ⱪoyup:
7 “Pentru ce vorbește omul acesta astfel de blasfemii? Cine poate ierta păcatele, dacă nu numai Dumnezeu?”
«Bu adǝm nemǝ üqün mundaⱪ dǝydu? U kupurluⱪ ⱪiliwatidiƣu! Hudadin baxⱪa kimmu gunaⱨlarni kǝqürüm ⱪilalisun?» deyixti.
8 Îndată Isus, văzând în duhul Său că ei gândeau astfel în ei înșiși, le-a zis: “Pentru ce gândiți astfel în inimile voastre?
Əysa xuan roⱨida ularning kɵngülliridǝ xundaⱪ gumaniy soallarni ⱪoyuwatⱪanliⱪini bilip yetip, ularƣa mundaⱪ dedi: — Silǝr kɵngüldǝ nemixⱪa xundaⱪ soallarni ⱪoyisilǝr?
9 Ce este mai ușor, să-i spui paraliticului: “Păcatele tale sunt iertate”, sau să-i spui: “Scoală-te, ia-ți patul și umblă?”
Muxu palǝqkǝ: «Gunaⱨliring kǝqürüm ⱪilindi!» deyix asanmu, yaki «Ornungdin tur, zǝmbil-kɵrpǝngni yiƣixturup mang!» deyix asanmu?
10 Dar ca să știți că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele” — i-a spus paraliticului —
Əmma ⱨazir silǝrning Insan’oƣlining yǝr yüzidǝ gunaⱨlarni kǝqürüm ⱪilix ⱨoⱪuⱪiƣa igǝ ikǝnlikini bilixinglar üqün, — U palǝq kesǝlgǝ:
11 “Îți spun: “Scoală-te, ia-ți patul și du-te la casa ta”.
— Sanga eytayki, ornungdin tur, zǝmbil-kɵrpǝngni yiƣixturup ɵyünggǝ ⱪayt! — dedi.
12 El s-a sculat, a luat îndată rogojina și a ieșit în fața tuturor, așa că toți au rămas uimiți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: “Niciodată n-am văzut așa ceva.”
U dǝrⱨal ornidin dǝs turup, zǝmbil-kɵrpisini yiƣixturdi wǝ ⱨǝmmǝylǝnning kɵz aldida [ɵydin] qiⱪip kǝtti. Ⱨǝmmǝylǝn ⱪattiⱪ ⱨǝyran ⱪelip Hudani uluƣlixip: — Muxundaⱪ ixni ǝzǝldin kɵrüp baⱪmiƣaniduⱪ, — deyixti.
13 Și a ieșit din nou la malul mării. Toată mulțimea a venit la el și el îi învăța.
U yǝnǝ dengiz boyiƣa ⱪarap mangdi. Kixilǝr topi uning ǝtrapiƣa olixiwaldi. U ularƣa tǝlim bǝrdi.
14 Pe când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, care ședea la biroul fiscal. I-a spus: “Vino după mine”. Și el s-a ridicat și l-a urmat.
U yoldin ɵtüp ketiwatⱪanda, baj alidiƣan orunda olturƣan Alfayning oƣli Lawiyni kɵrüp, uningƣa: — Manga ǝgǝxkin, — dedi. U ornidin turup, uningƣa ǝgǝxti.
15 El stătea la masă în casa lui, și mulți vameși și păcătoși s-au așezat la masă cu Isus și cu ucenicii Lui, căci erau mulți, și Îl urmau.
Wǝ xundaⱪ boldiki, u [Lawiyning] ɵyidǝ dastihanda olturƣanda, nurƣun bajgirlar wǝ gunaⱨkarlar Əysa wǝ uning muhlisliri bilǝn ⱨǝmdastihan boldi. Bundaⱪ kixilǝr heli kɵp idi, ularmu uningƣa ǝgǝxkǝnidi.
16 Cărturarii și fariseii, când au văzut că mănâncă cu păcătoșii și vameșii, au zis ucenicilor Lui: “De ce mănâncă și bea cu vameșii și cu păcătoșii?”
Əmdi Tǝwrat ustazliri wǝ Pǝrisiylǝr uning gunaⱨkarlar wǝ bajgirlar bilǝn bir dastihanda olturƣanliⱪini kɵrüp, muhlisliriƣa: — U nemixⱪa bajgir wǝ gunaⱨkarlar bilǝn bir dastihanda yǝp-iqip olturidu?! — deyixti.
17 Când a auzit Isus, le-a zis: “Cei sănătoși nu au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Eu nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință.”
Buni angliƣan Əysa ularƣa: — Saƣlam adǝm ǝmǝs, bǝlki bimarlar tewipⱪa moⱨtajdur. Mǝn ⱨǝⱪⱪaniylarni ǝmǝs, bǝlki gunaⱨkarlarni qaⱪirƣili kǝldim, — dedi.
18 Ucenicii lui Ioan și fariseii posteau și au venit și L-au întrebat: “De ce postesc ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor, iar ucenicii Tăi nu postesc?”
Əmdi Yǝⱨyaning muhlisliri bilǝn Pǝrisiylǝr roza tutuwatatti. Bǝzilǝr uning aldiƣa kelip: — Nemixⱪa Yǝⱨyaning muhlisliri wǝ Pǝrisiylǝrning muhlisliri roza tutidu, lekin sening muhlisliring tutmaydu? — dǝp soraxti.
19 Isus le-a zis: “Oare pot posti domnii de onoare, când mirele este cu ei? Atâta timp cât au mirele cu ei, nu pot posti.
Əysa jawabǝn mundaⱪ dedi: — Toyi boluwatⱪan yigit tehi toyda ⱨǝmdastihan olturƣan qaƣda, meⱨmanliri roza tutup oltursa ⱪandaⱪ bolidu!? Toyi boluwatⱪan yigit toyda bolsila, ular ⱨeqⱪandaⱪ roza tutalmaydu.
20 Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti în ziua aceea.
Əmma xu künlǝr keliduki, yigit ulardin elip ketilidu, ular xu kündǝ roza tutidu.
21 Nimeni nu coase o bucată de pânză neîncălzită pe o haină veche, căci altfel peticul se micșorează și noul se desprinde de vechi și se face o gaură și mai mare.
Ⱨeqkim kona kɵnglǝkkǝ yengi rǝhttin yamaⱪ salmaydu. Undaⱪ ⱪilsa, yengi yamaⱪ [kirixip], kona kiyimni tartixturup yirtiwetidu. Nǝtijidǝ, yirtiⱪ tehimu yoƣinap ketidu.
22 Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, căci altfel vinul nou sparge burdufurile și vinul se varsă, iar burdufurile se distrug; dar ei pun vin nou în burdufuri proaspete.”
Ⱨeqkim yengi xarabni kona tulumlarƣa ⱪaqilimaydu. Əgǝr undaⱪ ⱪilsa, xarabning [eqixi bilǝn] tulumlar yerilip ketidu-dǝ, xarabmu tɵkülüp ketidu ⱨǝm tulumlarmu kardin qiⱪidu. Xuning üqün yengi xarab yengi tulumlarƣa ⱪaqilinixi kerǝk.
23 În ziua de Sabat, El mergea prin lanurile de grâu; și ucenicii Lui au început, pe când mergeau, să smulgă spice spicele.
Bir xabat küni xundaⱪ boldiki, u buƣdayliⱪlardin ɵtüp ketiwatatti. Uning muhlisliri yolda mengiwatⱪanda baxaⱪlarni üzüxkǝ baxlidi.
24 Fariseii I-au zis: “Iată, de ce fac ei ceea ce nu este îngăduit în ziua Sabatului?”
Pǝrisiylǝr uningƣa: — Ⱪara, ular nemixⱪa xabat küni [Tǝwratta] qǝklǝngǝn ixni ⱪilidu? — deyixti.
25 El le-a zis: “N-ați citit niciodată ce a făcut David și cei ce erau cu el, când a avut nevoie și a fost flămând?
U ularƣa: — [Padixaⱨ] Dawutning ɵzi wǝ ⱨǝmraⱨliri ⱨajǝtmǝn bolƣanda, yǝni aq ⱪalƣanda nemǝ ⱪilƣanliⱪini [muⱪǝddǝs yazmilardin] oⱪumiƣanmusilǝr?
26 cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatar și a mâncat pâinea de spectacol, pe care nu este îngăduit să o mănânce decât preoții, și a dat și celor care erau cu el?”
— Demǝk, Abiyatar bax kaⱨin bolƣan waⱪtida, u Hudaning ɵyigǝ kirip, Hudaƣa atalƣan, Tǝwratta pǝⱪǝt kaⱨinlarning yeyixigila bolidiƣan nanlarni [sorap] yegǝn, xundaⱪla ⱨǝmraⱨliriƣimu bǝrgǝn? — dedi.
27 El le-a zis: “Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.
U ularƣa yǝnǝ: — Insan xabat küni üqün ǝmǝs, xabat küni insan üqün yaritildi.
28 De aceea, Fiul Omului este stăpân chiar și pe Sabat.”
Xuning üqün, Insan’oƣli xabat küniningmu Igisidur, — dedi.
