Psalmii 90
1 O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu. Doamne, ai fost locuința noastră în toate generațiile.
Modlitwa Mojżesza, męża Bożego. Panie! tyś bywał ucieczką naszą od narodu do narodu.
2 Înainte ca munții să se nască, sau chiar înainte să fi format pământul și lumea, chiar din veșnicie în veșnicie, tu ești Dumnezeu.
Pierwej niżli góry stanęły i niżliś wykształtował ziemię, i okrąg świata, oto zaraz od wieku aż na wieki tyś jest Bogiem.
3 Tu întorci pe om la nimicire și spui: Întoarceți-vă, copiii oamenilor.
Ty znowu człowieka w proch obracasz, a mówisz: Nawróćcie się synowie ludzcy.
4 Căci o mie de ani în ochii tăi sunt ca ziua de ieri care a trecut, și ca o gardă în noapte.
Albowiem tysiąc lat przed oczyma twemi są jako dzień wczorajszy, który przeminął, i jako straż nocna.
5 Îi porți precum cu un potop; ei sunt ca un somn, dimineața sunt ca iarba care crește;
Powodzią porywasz ich; są jako sen, i jako trawa, która z poranku rośnie.
6 Dimineața, înflorește și crește; seara este tăiată, și se ofilește.
Z poranku kwitnie i rośnie; ale w wieczór bywa pokoszona, i usycha.
7 Căci suntem mistuiți prin mânia ta și prin furia ta suntem tulburați.
Albowiem od gniewu twego giniemy, a popędliwością twoją jesteśmy przestraszeni.
8 Ai pus nelegiuirile noastre înaintea ta, păcatele noastre tainice în lumina înfățișării tale.
Położyłeś nieprawości nasze przed sobą, tajne występki nasze przed jasnością oblicza twego.
9 Căci toate zilele noastre sunt duse în furia ta, ne petrecem anii ca o poveste spusă.
Skąd wszystkie dni nasze nagle przemijają dla gniewu twego; jako słowa niszczeją lata nasze.
10 Zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani; și dacă din cauza puterii ar fi optzeci de ani, totuși puterea lor este muncă și întristare, căci trece repede și noi zburăm.
Dni wieku naszego jest lat siedmdziesiąt, a jeźli kto duższy, lat ośmdziesiąt, a to, co najlepszego w nich, tylko kłopot i nędza, a gdy to pominie, tedy prędko odlatujemy.
11 Cine cunoaște puterea mâniei tale? Potrivit cu temerea de tine, așa este furia ta.
Ale któż zna srogość gniewu twego? albo kto bojąc się ciebie zna zapalczywość twoję?
12 De aceea învață-ne să ne numărăm zilele, ca să ne dedicăm inimile la înțelepciune.
Nauczże nas obliczać dni naszych, abyśmy przywiedli serce do mądrości.
13 Întoarce-te, DOAMNE, până când? Și pocăiește-te referitor la servitorii tăi.
Nawróćże się, Panie! dokądże odwłaczasz? zlitujże się nad sługami twymi.
14 Satură-ne la revărsatul zorilor cu mila ta, ca să ne bucurăm și să ne veselim toate zilele noastre.
Nasyćże nas z poranku miłosierdziem twojem; tak, abyśmy wesoło śpiewać i radować się mogli po wszystkie dni nasze.
15 Veselește-ne tot atât câte zile ne-ai chinuit și câți ani am văzut răul.
Rozweselże nas według dni, którycheś nas utrapił, według lat, którycheśmy doznali złego.
16 Să se arate lucrarea ta servitorilor tăi și gloria ta copiilor lor.
Niech będzie znaczna przy sługach twoich sprawa twoja, a chwała twoja przy synach ich.
17 Și să fie asupra noastră frumusețea DOMNULUI Dumnezeul nostru și întemeiază lucrarea mâinilor noastre asupra noastră; da, lucrarea mâinilor noastre, întemeiaz-o.
Niech będzie przyjemność Pana, Boga naszego, przy nas, a sprawę rąk naszych utwierdź między nami, sprawę rąk naszych utwierdź, Panie!
