Psalmii 74
1 Maschil al lui Asaf. Dumnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce fumegă mânia ta împotriva oilor pășunii tale?
“A Maskil of Assaph.” Why, O God, hast thou cast us off for ever? why will thy anger smoke against the flock of thy pasture?
2 Amintește-ți de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din vechime; toiagul moștenirii tale, pe care l-ai răscumpărat; acest munte Sion, în care ai locuit.
Remember thy congregation, which thou didst acquire of old; which thou didst redeem as the tribe of thy inheritance: this mount Zion, whereon thou hast dwelt.
3 Ridică-ți picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce dușmanul a lucrat cu răutate în sanctuar.
Lift up thy steps unto the perpetual heaps of ruins: the enemy hath ill-used every thing in the sanctuary.
4 Dușmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; și-au ridicat însemnele ca semne.
Thy adversaries have roared in the midst of thy places of assembly: they have set up their signs for signs.
5 Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste copacii groși.
[The enemy] is known as one that lifteth up high axes against the thickets of a forest.
6 Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată, cu topoare și ciocane.
And now they hew in pieces the carved work thereof altogether with hatchets and hammers.
7 Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la pământ locuința numelui tău.
They have set on fire thy sanctuary; to the ground have they profaned the dwelling-place of thy name.
8 Au spus în inimile lor: Să îi nimicim pe toți! Ei au ars toate sinagogile lui Dumnezeu din țară.
They have said in their heart, We will oppress them altogether: they have burnt up all the places of assembly of God in the land.
9 Noi nu vedem semnele noastre, nu mai este niciun profet; nici nu este printre noi vreunul care știe până când.
Our signs do we not see: there is no more any prophet: and there is no one among us that knoweth how long.
10 Cât timp, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va blasfemia dușmanul numele tău pentru totdeauna?
How long, O God, shall the adversary utter defiance? shall the enemy blaspheme thy name for ever?
11 De ce îți retragi mâna, mâna ta dreaptă? Scoate-o din sânul tău.
Why withdrawest thou thy hand, and thy right hand? [draw it] out of thy bosom—exterminate [them];
12 Căci Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, lucrând salvare în mijlocul pământului.
Since [thou] God art my King from olden days, working salvation in the midst of the earth.
13 Ai despărțit marea prin tăria ta, ai zdrobit capetele dragonilor în ape.
It was thou that didst divide by thy strength the sea: thou brokest in pieces the heads of the crocodiles on the waters.
14 Ai zdrobit în bucăți capetele leviatanului și l-ai dat să fie mâncare oamenilor ce locuiesc în pustie.
Thou didst crush the heads of leviathan, and gavest them as food to the people inhabiting the wilderness.
15 Ai despicat fântâna și potopul; ai secat râuri puternice.
Thou didst cleave fountain and stream: thou didst dry up ever-flowing rivers.
16 Ziua este a ta, noaptea de asemenea este a ta; ai pregătit lumina și soarele.
Thine is the day and thine is the night: it is thou who hast prepared the luminary and the sun.
17 Ai așezat toate granițele pământului, ai făcut vară și iarnă.
It is thou who hast set up all the boundaries of the earth: summer and winter—thou thyself hast formed them.
18 Amintește-ți că dușmanul a ocărât, DOAMNE, și că poporul prost a blasfemiat numele tău.
Remember this, that the enemy hath defied the Lord, and that a worthless foolish people have blasphemed thy name.
19 Nu da sufletul turturelei tale mulțimii celor stricați, nu uita adunarea săracilor tăi pentru totdeauna.
Oh give not up unto the multitude of enemies the soul of thy turtle-dove: the congregation of thy afflicted do not thou forget for ever.
20 Respectă legământul, căci locurile întunecate ale pământului sunt pline de locuințele cruzimii.
Look unto the covenant; for the dark places of the earth are full of habitations of violence.
21 Nu lăsa pe cel oprimat să se întoarcă rușinat; cel sărac și nevoiaș să laude numele tău.
Oh let not the oppressed return confounded: let the poor and needy praise thy name.
22 Ridică-te, Dumnezeule, pledează în cauza ta; amintește-ți cum omul nebun te ocărăște zilnic.
Arise, O God, plead thy own cause: remember thy defiance from the worthless fool all the day.
23 Nu uita vocea dușmanilor tăi, tumultul acelora ce se ridică împotriva ta crește continuu.
Forget not the voice of thy adversaries: the tumult of those that rise up against thee ascendeth continually.
