Psalmii 60
1 Mai marelui muzician, ca și „Crinul Mărturiei,” Mictam al lui David, pentru a fi învățat; când s-a luptat cu Aramnaharaim și cu Aramțoba, când Ioab s-a întors și a lovit douăsprezece mii din Edom în valea sării. Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăștiat, ai fost nemulțumit; întoarce-te din nou spre noi.
Voor muziekbegeleiding; op de wijze: "De lelie der wet." Een punt- en leerdicht van David, toen, na zijn oorlog tegen Aram van Mesopotamië en Aram-Soba, Joab terugkeerde, en in het Zoutdal twaalfduizend Edomieten versloeg. O God, Gij hebt ons verstoten, Onze gelederen verbroken; Gij waart vertoornd, En hebt ons doen vluchten.
2 Ai cutremurat pământul; l-ai despicat, vindecă-i spărturile, căci se zguduie.
Gij hebt het land laten kraken en scheuren; Het stortte ineen, en ligt nu in puin.
3 Ai arătat poporului tău lucruri grele, ne-ai făcut să bem vinul înmărmuririi.
Gij hebt uw volk harde dingen doen slikken, En ons een koppige wijn laten drinken!
4 Ai dat un steag celor ce se tem de tine, ca să îl înalțe pentru adevăr. (Selah)
Maar voor uw vromen hadt Gij een banier opgericht, Om zich daar omheen te verzamelen tegen de boog;
5 Ca preaiubiții tăi să fie eliberați, salvează cu dreapta ta, și ascultă-mă.
En om uw geliefden te redden, Strek uw rechterhand uit, en verhoor ons.
6 Dumnezeu a vorbit în sfințenia lui, mă voi bucura, voi împărți Sihemul și voi măsura valea Sucotului.
Bij zijn heiligheid heeft God beloofd: Juichend zal ik Sikem verdelen, En het dal van Soekkot meten;
7 Galaadul este al meu și Manase este al meu; Efraim de asemenea este puterea capului meu; Iuda este legiuitorul meu.
Mij behoort Gilad, van mij is Manasse. Efraïm is de helm van mijn hoofd, Juda mijn schepter,
8 Moab este vasul meu pentru spălare; peste Edom îmi voi arunca sandala, Filistia, triumfă tu din cauza mea.
Moab is mijn voetenbekken; Op Edom werp ik mijn schoeisel, Over Filistea hef ik mijn zegekreet aan.
9 Cine mă va duce în cetatea cea tare? Cine mă va conduce în Edom?
Maar wie brengt mij nu binnen de vesting, Wie zal mij naar Edom geleiden:
10 Nu voiești tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat? Și tu, Dumnezeule, care nu ai ieșit cu armatele noastre?
Moet Gij het niet zijn, die ons hebt verstoten, o God, En niet langer met onze heirscharen optrekt, o God?
11 Dă-ne ajutor în timp de tulburare, fiindcă zadarnic este ajutorul omului.
Ach, help ons dan tegen den vijand, Want hulp van mensen is ijdel;
12 Prin Dumnezeu vom lucra vitejește, căci el va călca în picioare pe dușmanii noștri.
Maar met God zijn wij sterk, Hij zal onze verdrukkers vertrappen!
