Proverbe 1
1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel;
Spreuken van Salomon, den zoon van David, Den koning van Israël:
2 Pentru a cunoaște înțelepciunea și instruirea; pentru a pricepe cuvintele înțelegerii;
Ze leren u kennen wijsheid en tucht, Ze geven u begrip voor verstandige woorden;
3 Pentru a primi instruirea înțelepciunii, a dreptății și a judecății și a echității;
Ze voeden u op tot heilzame tucht, Rechtschapenheid, plichtsbesef en oprechtheid.
4 Pentru a da agerime celor simpli, tânărului, cunoaștere și discernământ.
Aan de onnozelen schenken ze ervaring, Aan jonge mensen doordachte kennis.
5 Un înțelept va asculta și își va crește învățătura, și un om al priceperii va obține sfaturi înțelepte;
Als een wijze ze hoort, zal hij zijn inzicht verdiepen, Een verstandig mens zal er ideeën door krijgen;
6 Pentru a înțelege un proverb și interpretarea lui, cuvintele înțelepților și vorbele lor adânci.
Spreuk en strikvraag zal hij doorzien, De woorden der wijzen en hun problemen.
7 Teama de DOMNUL este începutul cunoașterii; dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și instruirea.
Het ontzag voor Jahweh is de grondslag der wijsheid; Maar ongelovigen lachen om wijsheid en tucht.
8 Fiul meu, ascultă instruirea tatălui tău și nu părăsi legea mamei tale;
Mijn zoon, luister dus naar de wenken van uw vader, Sla niet in de wind, wat uw moeder u leerde;
9 Fiindcă ele vor fi o podoabă de har pentru capul tău și lănțișoare în jurul gâtului tău.
Want het siert uw hoofd als een krans, Uw hals als een snoer.
10 Fiul meu, dacă păcătoșii te ademenesc, nu te învoi!
Mijn zoon, als zondaars u willen verleiden, stem niet toe,
11 Dacă ei spun: Vino cu noi, să stăm la pândă pentru a vărsa sânge, să pândim în ascuns și fără motiv pe cel nevinovat;
Als ze u zeggen: Ga met ons mee, Laat ons loeren op bloed, Laat ons zo maar onschuldigen belagen,
12 Să îi înghițim de vii precum mormântul; și în întregime, ca pe cei ce coboară în groapă; (Sheol h7585)
Gelijk de onderwereld hen levend verslinden, Als zij, die ten grave dalen, geheel en al; (Sheol h7585)
13 Vom găsi toate averile prețioase, ne vom umple casele cu pradă;
Allerlei kostbare schatten zullen we vinden, Onze huizen vullen met buit;
14 Aruncă-ți sorțul printre noi; să avem toți o singură pungă;
Ge moogt meeloten in onze kring, Eén buidel zullen we samen delen!
15 Fiul meu, nu umbla cu ei pe cale; oprește-ți piciorul de la cărarea lor;
Mijn zoon, ga dan niet met hen mee, En houd uw voet af van hun pad;
16 Căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge.
Want hun voeten ijlen naar het kwade, En haasten zich, om bloed te vergieten.
17 Cu siguranță în zadar este întinsă plasa înaintea ochilor oricărei păsări.
Maar zoals het niet geeft, of het net wordt gespannen, Terwijl alle vogels het zien:
18 Și ei stau la pândă pentru a vărsa propriul lor sânge; pândesc în ascuns propriile lor vieți.
Zo loeren ze slechts op hun eigen bloed, En belagen ze hun eigen leven!
19 Astfel sunt căile fiecărui om lacom de câștig, lăcomie care ia viața celor ce o au.
Zo gaat het allen, die uit zijn op oneerlijke winst: Deze beneemt zijn bezitters het leven.
20 Înțelepciunea strigă afară; își înalță vocea pe străzi;
De wijsheid roept luid in de straten, Op de pleinen verheft ze haar stem;
21 Ea strigă în piața de adunare a mulțimii, în pragurile porților; își rostește cuvintele ei în cetate, spunând:
Ze roept op de tinne der muren, En spreekt aan de ingang der poorten:
22 Până când simplilor, veți iubi simplitatea și batjocoritorii se vor desfăta în batjocurile lor și proștii vor urî cunoașterea?
Hoe lang nog, dommen, blijft gij liever onnozel, Blijven de eigenwijzen verwaand, Willen de dwazen van geen wijsheid horen?
23 Întoarceți-vă la mustrarea mea; iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele.
Keert u tot mijn vermaning; Dan stort ik mijn geest over u uit, En maak u mijn woorden bekend.
24 Deoarece v-am chemat și ați refuzat; mi-am întins mâna și nimeni nu a dat atenție;
Maar zo ge weigert, als ik roep, En niemand er op let, als ik mijn hand verhef;
25 Dar ați făcut de nimic tot sfatul meu și ați refuzat mustrarea mea;
Zo ge mijn raad geheel en al in de wind slaat, En van mijn vermaning niet wilt weten:
26 Și eu voi râde la nenorocirea voastră; îmi voi bate joc când vine spaima voastră;
Zal ik lachen, wanneer het u slecht gaat, Zal ik spotten, wanneer uw verschrikking komt als een onweer;
27 Când vine spaima voastră ca pustiirea și nimicirea voastră vine ca un vârtej de vânt; când vine strâmtorarea și chinul peste voi,
Wanneer uw ongeluk nadert als een orkaan, Wanneer benauwdheid en angst u overvallen!
28 Atunci mă vor chema, dar voi refuza să răspund; devreme mă vor căuta, dar nu mă vor găsi,
Dan zal men mij roepen, maar zal ik niet antwoorden, Zal men mij zoeken, maar mij niet vinden!
29 Pentru că au urât cunoașterea și nu au ales teama de DOMNUL;
Omdat ze van wijsheid niets wilden weten, En het ontzag voor Jahweh niet hebben verkozen,
30 Au refuzat sfatul meu, au disprețuit întreaga mea mustrare.
Van mijn raad niets moesten hebben, En al mijn vermaan in de wind hebben geslagen:
31 De aceea vor mânca din rodul căii lor și vor fi îndestulați cu propriile lor planuri.
Zullen ze eten de vrucht van hun wandel, Verzadigd worden met wat ze beraamden.
32 Fiindcă abaterea de pe cale a celor simpli îi va ucide și prosperitatea proștilor îi va nimici.
Want de onnozelen komen door hun onverschilligheid om, De dwazen storten door hun lichtzinnigheid in het verderf;
33 Dar oricine îmi dă ascultare va locui în siguranță și va fi liniștit față de teama de rău.
Maar die naar mij luistert, zal in veiligheid wonen, Bevrijd van de vrees voor de rampen!
