Psalmii 22
1 Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?
Guð minn, Guð minn, hví hefur þú yfirgefið mig? Hví ert þú þögull og hjálpar ekki þegar ég hrópa til þín í neyð minni?
2 Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.
Daga og nætur græt ég og ákalla þig, en fæ ekkert svar!
3 Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.
– En samt ert þú hinn heilagi og lofsöngvar Ísraels óma umhverfis hásæti þitt.
4 Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.
Feðurnir treystu þér og þú frelsaðir þá.
5 Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.
Þú heyrðir er þeir hrópuðu til þín, brást við og bjargaðir þeim. Vonir þeirra brugðust ekki þegar þeir leituðu til þín.
6 Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.
En ég er maðkur en ekki maður! Hræddur og fyrirlitinn af minni eigin þjóð – já öllum mönnum.
7 Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:
Þeir sem sjá mig hrista höfuðið og senda mér tóninn.
8 S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.
„Er þetta sá sem treysti Drottni fyrir málum sínum?“segja þeir og hlæja. „Sá sem taldi sig öruggan um velþóknun Guðs? Því trúum við ekki fyrr en við sjáum Drottin hjálpa honum.“
9 Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.
Drottinn, oft hefur þú hjálpað mér. Móðir mín fæddi mig heilbrigðan í heiminn og þar varst þú til staðar og gættir mín, eins og öll mín bernskuár.
10 Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.
Frá fæðingu hef ég átt allt undir þér. Þú varst minn Guð allt frá fyrstu stundu.
11 Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.
Yfirgef mig ekki nú, nei ekki núna á neyðarstundu þegar enginn getur hjálpað nema þú!
12 Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.
Ég er umkringdur illmennum. Þeir líkjast sterkum basan – uxum.
13 Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.
Þeir æða að mér með opinn skoltinn, eins og öskrandi ljón sem ræðst á bráðina.
14 Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.
Þrek mitt fjaraði út, rann út í sandinn og bein mín gliðnuðu sundur. Hjartað er bráðnað í brjósti mér
15 Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.
og tungan þurr eins og brenndur leir. Þú lætur mig horfast í augu við dauðann.
16 Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.
Hópur illvirkja hefur umkringt mig. Eins og hundar slá þeir hring um mig. Hendur mínar og fætur hafa þeir gegnumstungið.
17 Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.
Ég get talið öll mín bein. Þeir stara á mig og senda mér háðsglósur.
18 Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.
Þeir skipta á milli sín klæðum mínum og varpa hlutkesti um kyrtil minn.
19 Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.
Ó, Drottinn, vertu ekki fjarri! Drottinn, styrkur minn, skunda mér til hjálpar!
20 Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.
Bjargaðu mér frá dauða, frá því að falla fyrir hendi kúgarans.
21 Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.
Frelsaðu mig úr gini þessara varga, undan hornum uxanna!
22 Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.
Ég vil lofa þig meðal bræðra minna, standa upp í söfnuðinum og vitna um þín undursamlegu verk.
23 Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.
Ég segi: „Lofið Drottin, allir þið sem óttist hann, hver og einn ykkar heiðri hann og tigni. Allur Ísrael lofsyngi honum,
24 Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.
því að hann hefur ekki fyrirlitið ákall mitt um hjálp, ekki snúið við mér baki í eymd minni. Hann heyrði hróp mitt og kom!“
25 În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.
Ég vil rísa á fætur og vegsama þig fyrir augum þjóðar minnar. Heit mín vil ég efna í áheyrn allra þeirra sem elska þig og heiðra.
26 Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.
Fátæklingurinn mun eta sig saddan og allir þeir sem leita Drottins munu finna hann og vegsama nafn hans. Hjörtu þeirra munu fagna að eilífu.
27 Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.
Öll jörðin mun sjá það og snúa sér til Drottins, og fólk af öllum þjóðum mun vegsama hann.
28 Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.
Því að Drottinn er konungur yfir öllum þjóðum.
29 Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.
Jafnt háir sem lágir, allir dauðlegir menn, lúti honum og lofi hann.
30 O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.
Og börnin okkar, – einnig þau munu þjóna honum því þau hafa heyrt vitnisburð okkar um hann.
31 Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.
Ófæddar kynslóðir munu heyra um máttarverk hans okkar á meðal.
