< Psalmii 132 >
1 O cântare a treptelor. DOAMNE, amintește-ți de David și de toate nenorocirile lui;
Hodočasnička pjesma.
2 Cum i-a promis el DOMNULUI și a făcut o promisiune puternicului Dumnezeu al lui Iacob;
Spomeni se, o Jahve, Davida i sve revnosti njegove: kako se Jahvi zakleo, zavjetovao Snazi Jakovljevoj:
3 Cu siguranță nu voi intra în tabernacolul casei mele, nici nu voi urca în patul meu;
“Neću ući u šator doma svog nit' uzaći na ležaj svoje postelje,
4 Nu voi da somn ochilor mei, sau ațipeală pleoapelor mele,
neću pustit' snu na oči nit' počinka dati vjeđama,
5 Până ce voi găsi un loc pentru DOMNUL, o locuință pentru puternicul Dumnezeu al lui Iacob.
dok Jahvi mjesto ne nađem, boravište Snazi Jakovljevoj.”
6 Iată, am auzit despre aceasta la Efrata, noi am găsit aceasta în câmpurile pădurii.
Eto, čusmo za nj u Efrati, nađosmo ga u Poljima jaarskim.
7 Vom intra în tabernacolele sale, ne vom închina înaintea sprijinului piciorului său.
Uđimo u stan njegov, pred noge mu padnimo!
8 Ridică-te, DOAMNE, la odihna ta, tu, și chivotul puterii tale.
“Ustani, o Jahve, pođi k svom počivalištu, ti i Kovčeg sile tvoje!
9 Să fie îmbrăcați preoții tăi cu dreptate și să strige sfinții tăi de bucurie.
Svećenici tvoji nek' se obuku u pravednost, pobožnici tvoji nek' radosno kliču!
10 Pentru servitorul tău David, nu întoarce fața unsului tău.
Poradi Davida, sluge svojega, ne odvrati lica od svog pomazanika!”
11 DOMNUL a jurat lui David în adevăr; nu se va întoarce de la aceasta: Din rodul trupului tău voi așeza pe tronul tău.
Jahve se zakle Davidu zakletvom tvrdom od koje neće odustati: “Potomka tvoje utrobe posadit ću na prijestolje tvoje.
12 Dacă ai tăi copii vor ține legământul meu și mărturia mea ce îi voi învăța, copiii lor de asemenea vor ședea pe tronul tău pentru totdeauna.
Budu li ti sinovi Savez moj čuvali i naredbe kojima ih učim, i sinovi će njini dovijeka sjedit' na tvom prijestolju.”
13 Fiindcă DOMNUL a ales Sionul; l-a dorit ca locuință a lui.
Jer Jahve odabra Sion, njega zaželje sebi za sjedište.
14 Acesta este odihna mea pentru totdeauna, aici voi locui, căci am dorit aceasta.
“Ovo mi je počivalište vječno, boravit ću ovdje jer tako poželjeh.
15 Mult voi binecuvânta merindea lui, voi sătura pe săracii lui cu pâine.
Žitak ću njegov blagosloviti, siromahe nahraniti kruhom.
16 De asemenea îi voi îmbrăca preoții cu salvare, și sfinții lui vor striga tare de bucurie.
Svećenike njegove u spas ću odjenuti, sveti će njegovi kliktati radosno.
17 Acolo voi face cornul lui David să înmugurească, am rânduit o lampă pentru unsul meu.
Učinit ću da ondje za Davida rog izraste, pripravit ću svjetiljku za svog pomazanika.
18 Cu rușine îi voi îmbrăca pe dușmanii lui, dar coroana lui va înflori peste el.
U sram ću mu obući dušmane, a na njemu će blistat' vijenac moj.”