Psalmii 102
1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
Modlitwa utrapionego, gdy będąc w ucisku, przed Panem wylewa żądość swoję. Panie! wysłuchaj modlitwę moję, a wołanie moje niechaj przyjdzie do ciebie.
2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
Nie ukrywaj oblicza twego przedemną; w dzień ucisku mego nakłoń ku mnie ucha twego; w dzień którego cię wzywam, prędko mię wysłuchaj.
3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
Albowiem niszczeją jako dym dni moje, a kości moje jako ognisko wypalone są.
4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
Porażone jest jako trawa, i uwiędło serce moje, tak, żem zapomniał jeść chleba swego.
5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
Od głosu wzdychania mego przylgnęły kości moje do ciała mego.
6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
Stałem się podobnym pelikanowi na puszczy; jestem jako puhacz na pustyniach.
7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
Czuję, a jestem jako wróbel samotny na dachu.
8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
Przez cały dzień urągają mi nieprzyjaciele moi, a naśmiewcy moi przeklinają mię.
9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
Bo jadam popiół jako chleb, a napój mój mięszam ze łzami,
10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
Dla rozgniewania twego, i dla zapalczywości gniewu twego; albowiem podniósłszy mię porzuciłeś mię.
11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
Dni moje są jako cień nachylony, a jam jako trawa uwiądł;
12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
Ale ty, Panie! trwasz na wieki, a pamiątka twoja od narodu do narodu.
13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
Ty powstawszy zmiłujesz się nad Syonem; boć czas, żebyś się zlitował nad nim, gdyż przyszedł czas naznaczony.
14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
Albowiem upodobały się sługom twoim kamienie jego, i nad prochem jego zmiłują się;
15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
Aby się bali poganie imienia Pańskiego, a wszyscy królowie ziemscy chwały twojej;
16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
Gdy pobuduje Pan Syon, i okaże się w chwale swojej;
17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
Gdy wejrzy na modlitwę poniżonych, nie gardząc modlitwą ich.
18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
To zapiszą dla narodu potomnego, a lud, który ma być stworzony, chwalić będzie Pana,
19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
Że wejrzał z wysokości świątnicy swojej, że z nieba na ziemię spojrzał;
20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
Aby wysłuchał wzdychania więźniów, i rozwiązał na śmierć skazanych;
21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
Aby opowiadali na Syonie imię Pańskie, a chwałę jego w Jeruzalemie,
22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
Gdy się pospołu zgromadzą narody i królestwa, aby służyły Panu.
23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
Utrapił w drodze siłę moję, ukrócił dni moich;
24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
Ażem rzekł; Boże mój! nie bierz mię w połowie dni moich; od narodu bowiem aż do narodu trwają lata twoje.
25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
I pierwej niżeliś założył ziemię, i niebiosa, dzieło rąk twoich.
26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
One pominą, ale ty zostajesz; wszystkie te rzeczy jako szata zwiotszeją, jako odzienie odmienisz je, i odmienione będą.
27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
Ale ty tenżeś zawżdy jest, a lata twoje nigdy nie ustaną.
28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
Synowie sług twoich, u ciebie mieszkać będą, a nasienie ich zmocni się przed tobą.
