Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
My son, attend unto my wisdom; to my understanding incline thou thy ear:
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
That thou mayest observe discretion, and that thy lips may keep knowledge.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
For as of fine honey drop the lips of an adulterous woman, and smoother than oil is her palate;
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
But her end is bitter as wormwood, it is sharp as a two-edged sword.
Her feet go down to death, her steps take firm hold on the nether world: (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
So that she cannot balance the path of life; her tracks are unsteady, and she knoweth it not.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
And now, O ye children, hearken unto me, and depart not from the sayings of my mouth.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Remove far from her thy way, and come not nigh to the door of her house;
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
That thou mayest not give up unto others thy vigor, and thy years unto the cruel;
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
That strangers may not satisfy themselves with thy strength, and with thy exertions, in the house of an alien:
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
While thou moanest at thy end, when thy flesh and thy body are coming to their end,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
And thou sayest, How have I hated correction, and how hath my heart rejected reproof;
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
While I hearkened not to the voice of my instructors, and to my teachers I inclined not my ear;
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
But little more was wanting, and I had been in all [kinds of] unhappiness in the midst of the congregation and assembly.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Drink water out of thy own cistern, and running waters out of thy own well.
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
So will thy springs overflow abroad; and in the open streets will be thy rivulets of water;
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
They will be thy own only, and not those of strangers with thee.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Thy fountain will be blessed: and rejoice with the wife of thy youth, —
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
The lovely gazelle and the graceful chamois: let her bosom satisfy thee abundantly at all times; with her love be thou ravished continually.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
And why wilt thou, my son, be ravished with an adulteress, and embrace the bosom of an alien woman?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
For before the eyes of the Lord are the ways of man, and all his tracks doth he weigh in the balance.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
His own iniquities will truly catch the wicked, and with the cords of his sin will he be held firmly.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
He will indeed die for want of correction; and through the abundance of his folly will he sink into error.
