Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Mijn zoon! merk op mijn wijsheid, neig uw oor tot mijn verstand;
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
Opdat gij alle bedachtzaamheid behoudt, en uw lippen wetenschap bewaren.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Want de lippen der vreemde vrouw druppen honigzeem, en haar gehemelte is gladder dan olie.
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Maar het laatste van haar is bitter als alsem, scherp als een tweesnijdend zwaard.
Haar voeten dalen naar den dood, haar treden houden de hel vast. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
Opdat gij het pad des levens niet zoudt wegen, zijn haar gangen ongestadig, dat gij het niet merkt.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Nu dan, gij kinderen! hoort naar mij, en wijkt niet van de redenen mijns monds.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Maak uw weg verre van haar, en nader niet tot de deur van haar huis;
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
Opdat gij anderen uw eer niet geeft, en uw jaren den wrede;
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
Opdat de vreemden zich niet verzadigen van uw vermogen, en al uw smartelijke arbeid niet kome in het huis des onbekenden;
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
En gij in uw laatste brult, als uw vlees, en uw lijf verteerd is;
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
En zegt: Hoe heb ik de tucht gehaat, en mijn hart de bestraffing versmaad!
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
En heb niet gehoord naar de stem mijner onderwijzers, noch mijn oren geneigd tot mijn leraars!
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
Ik ben bijna in alle kwaad geweest, in het midden der gemeente en der vergadering!
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Drink water uit uw bak, en vloeden uit het midden van uw bornput;
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Laat uw fonteinen zich buiten verspreiden, en de waterbeken op de straten;
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Laat ze de uwe alleen zijn, en van geen vreemde met u.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Uw springader zij gezegend; en verblijd u vanwege de huisvrouw uwer jeugd;
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Een zeer liefelijke hinde, en een aangenaam steengeitje; laat u haar borsten te allen tijd dronken maken; dool steeds in haar liefde.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
En waarom zoudt gij, mijn zoon, in een vreemde dolen, en den schoot der onbekende omvangen?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Want eens iegelijks wegen zijn voor de ogen des HEEREN, en Hij weegt al zijne gangen.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
Den goddeloze zullen zijn ongerechtigheden vangen, en met de banden zijner zonden zal hij vastgehouden worden.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Hij zal sterven, omdat hij zonder tucht geweest is, en in de grootheid zijner dwaasheid zal hij verdwalen.
