< Proverbe 17 >

1 Mai bine o bucată de pâine uscată și liniște cu ea, decât o casă plină de carnea sacrificiilor cu ceartă.
Betre er ein turr brødmole med ro attåt enn huset fullt av høgtidskost med trætta til.
2 Un servitor înțelept va conduce peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire între frați.
Den kloke tenar skal råda yver ein uvisleg son, og millom brøder fær han skifta arv.
3 Creuzetul este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar DOMNUL încearcă inimile.
Diglen røyner sylvet og omnen gullet, men den som røyner hjarto, det er Herren.
4 Un făptuitor al stricăciunii dă atenție buzelor înșelătoare, și un mincinos deschide urechea la o limbă rea.
Den vonde lyder på vondskapslippa, ljugaren lyder på tyningstunga.
5 Oricine batjocorește pe sărac ocărăște pe Făcătorul său, și cel care se bucură la dezastre nu va rămâne nepedepsit.
Spear du den fatige, so spottar du hans skapar, den som gled seg yver ulukka, skal få si refsing.
6 Copiii copiilor sunt coroana bătrânilor și gloria copiilor sunt părinții lor.
Ein krans for dei gamle er barneborn, og ei æra for borni er federne deira.
7 Prostului nu i se potrivește o vorbire aleasă; cu atât mai puțin buze mincinoase unui prinț.
Det høver ikkje for ein dåre å tala store ord, enn mindre for ein fagnamann å ljuga.
8 Un dar este asemenea unei pietre prețioase în ochii celui ce îl are; oriîncotro se întoarce, prosperă.
Gåva er ein glimestein for den som fær ho; kvar ho vender seg, der fær ho framgang.
9 Cel ce acoperă o fărădelege caută iubire, dar cel ce tot repetă un lucru separă prieteni buni.
Søkjer du kjærleik, skyler du misgjerd, men riv du upp att ei sak, skil ven frå ven.
10 O mustrare își găsește loc mult mai adânc la un om înțelept, decât o sută de lovituri la un prost.
Vondord gjer meir på den vituge enn hundrad hogg på dåren.
11 Un om care face rău caută numai rebeliune; de aceea împotriva lui va fi trimis un mesager crud.
Berre upprør søkjer den vonde, men ein hard bodberar vert send imot han.
12 Mai bine să întâlnească un om o ursoaică jefuită de puii ei, decât un prost în nechibzuința lui.
Møt heller ei binna som hev mist sine ungar enn ein dåre med narreskapen hans!
13 Oricine răsplătește cu rău pentru bine, răul nu se va depărta de casa lui.
Den som løner godt med vondt, frå hans hus skal ikkje det vonde vika.
14 Începutul certei este ca atunci când cineva dă drumul la ape; de aceea părăsește cearta înainte să fii amestecat în ea.
Å taka til med strid er som å sleppa vatn ut, haldt difor upp med trætta fyrr nokon gliser med tennerne!
15 Cel ce declară drept pe cel stricat și cel ce condamnă pe cel drept, chiar amândoi sunt urâciune pentru DOMNUL.
Den som frikjenner ein ugudleg og den som domfeller ein rettferdig, dei er båe tvo ein styggedom for Herren.
16 La ce folosește un preț în mâna unui prost pentru a obține înțelepciune, văzând că nu are inimă pentru aceasta?
Kva skal pengar i handi på dåren? Å kjøpa visdom hev han’kje vit til.
17 Un prieten iubește în toate timpurile, și un frate este născut pentru timpuri de restriște.
Venen elskar alltid, og bror vert fødd til hjelp i naud.
18 Un om lipsit de înțelegere bate palma și devine garant în prezența prietenilor săi.
Ein vitlaus mann er den som handtekst, som gjeng i borg hjå grannen sin.
19 Cel ce iubește cearta iubește fărădelegea, și cel ce își înalță poarta caută distrugere.
Den som elskar trætta, elskar misgjerning, den som byggjer døri si høg, søkjer fall.
20 Cel ce are o inimă perversă nu găsește niciun bine, și cel ce are o limbă perversă cade în ticăloșie.
Den som hev eit rangt hjarta, vinn ikkje lukka, og den som forvender tunga si, fell i ulukka.
21 Cel ce dă naștere unui prost face aceasta spre întristarea lui, și tatăl unui nebun nu are bucurie.
Den som avlar eit narr, fær sorg, og ikkje gled seg far til ein dåre.
22 O inimă veselă face bine ca un medicament, dar un duh frânt usucă oasele.
Gladværugt hjarta gjev lækjedom god, men nedslege mod fær beini te visna.
23 Un om stricat ia un dar din sân ca să strice căile judecății.
Gudlaus mann tek gåva i løynd til å bøygja rettargangen.
24 Înțelepciune este înaintea celui ce are înțelegere, dar ochii unui prost sunt ațintiți la marginile pământului.
Den vituge hev visdom for augo, men dåren hev augo ved heimsens ende.
25 Un fiu prost este o mâhnire pentru tatăl său și amărăciune pentru cea care l-a născut.
Uvitug son er til gremme for far sin, og beisk sorg for henne som fødde’n.
26 De asemenea să pedepsești pe cel drept nu este bine, nici să lovești pe prinți pentru echitate.
Det er’kje godt at og rettferdige fær refsing, og ei at fagna folk fær slag for det som rett er.
27 Cel ce are cunoaștere își cruță cuvintele, și un om al înțelegerii are un duh ales.
Den skynsame sparer på ordi, og den vituge mann er kald i hugen.
28 Chiar un nebun este considerat înțelept când își ține gura, și cel ce își închide buzele ca om chibzuit.
Um dåren tagde, gjekk han og for vismann, og for ein vitug mann når han heldt munn.

< Proverbe 17 >