Proverbe 14
1 Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
Мудра жінка будує свій дім, а безумна своєю рукою руйнує його́.
2 Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
Хто ходить в просто́ті своїй, боїться той Господа, а в ко́го доро́ги криві́, той пого́рджує Ним.
3 În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
На устах безу́мця галу́зка пихи́, а губи премудрих їх стережу́ть.
4 Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
Де немає биків, там я́сла порожні, а щедрість врожа́ю — у силі вола́.
5 Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
Сві́док правдивий не лже, а сві́док брехливий говорить неправду.
6 Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
Насмішник шукає премудрости, — та надаре́мно, пізна́ння легке́ для розумного.
7 Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
Ходи зда́лека від люди́ни безу́мної, і від того, в кого́ мудрих уст ти не бачив.
8 Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
Мудрість розумного — то розумі́ння дороги своєї, а глупо́та дурних — то ома́на.
9 Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
Нерозумні сміються з гріха́, а між праведними — уподо́бання.
10 Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
Серце знає гірко́ту своєї душі, і в радість його не втручається інший.
11 Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
Буде ви́гублений дім безбожних, а намет безневи́нних розкві́тне.
12 Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
Буває, доро́га люди́ні здається простою, та кінець її — стежка до смерти.
13 Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
Також іноді і від сміху́ болить серце, і закі́нчення радости — сму́ток.
14 Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
Хто підступного серця, наси́титься той із доріг своїх, а добра люди́на — із чинів своїх.
15 Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
Вірить безглу́здий в кожні́сіньке слово, а мудрий зважає на кро́ки свої.
16 Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
Мудрий боїться й від злого вступає, нерозумний же гні́вається та сміли́вий.
17 Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
Скорий на гнів учиняє глупо́ту, а люди́на лукава знена́виджена.
18 Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
Нерозумні глупо́ту вспадко́вують, а мудрі знання́м коронуються.
19 Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
Покло́няться злі перед добрими, а безбожники — при брамах праведного.
20 Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
Убогий знена́виджений навіть ближнім своїм, а в багатого дру́зі числе́нні.
21 Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
Хто погорджує ближнім своїм, той грішить, а ласка́вий до вбогих — блаже́нний.
22 Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
Чи ж не блу́дять, хто о́ре лихе? А милість та правда для тих, хто о́ре добро́.
23 În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
Кожна праця прино́сить доста́ток, але́ праця уст в недоста́ток веде́.
24 Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
Корона премудрих — їхня му́дрість, а віне́ць нерозумних — глупо́та.
25 Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
Свідок правдивий визво́лює душі, а свідок обма́нливий — бре́хні торо́чить.
26 În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
У Господньому стра́хові сильна наді́я, і Він пристано́вище ді́тям Своїм.
27 Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
Страх Господній — крини́ця життя, щоб віддаля́тися від пасток смерти.
28 În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
У числе́нності люду вели́чність царя, а в бра́ку народу — погибіль воло́даря.
29 Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
Терпели́вий у гніві — багаторозумний, а гнівли́вий вчиняє глупо́ту.
30 O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
Ла́гідне серце — життя то для тіла, а за́здрість — гнили́зна косте́й.
31 Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
Хто тисне нужде́нного, той ображає свого Творця́, а хто милости́вий до вбогого, той поважає Його.
32 Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
Безбожний у зло своє падає, а праведний повний надії й при смерті своїй.
33 Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
Мудрість має спочи́нок у серці розумного, а що в нутрі безумних, те ви́явиться.
34 Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
Праведність люд підійма́є, а беззако́ння — то сором наро́дів.
35 Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
Ласка царе́ва — рабо́ві розумному, гнів же його — проти того, хто соро́мить його.
