< Proverbe 13 >

1 Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea.
Syn mądry przyjmuje ćwiczenie ojcowskie, ale naśmiewca nie słucha strofowania.
2 Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor [de lege] va mânca violență.
Każdy będzie pożywał dobrego z owocu ust swoich; ale dusza przewrotnych krzywdy pożywać będzie.
3 Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere.
Kto strzeże ust swych, strzeże duszy swojej; kto lekkomyślnie otwiera wargi swe, będzie starty.
4 Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat.
Dusza leniwego żąda, a nic nie ma; ale dusza pracowitych zbogaci się.
5 Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine.
Słowa kłamliwego nienawidzi sprawiedliwy; ale niezbożny staje się obrzydliwym i shańbionym.
6 Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos.
Sprawiedliwość strzeże tego, który żyje bez zmazy; ale niezbożność podwraca grzesznika.
7 Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății.
Znajduje się taki co się czyni bogatym, a nie ma nic; i taki, co się czyni ubogim, choć ma wiele bogactw.
8 Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea.
Okup żywota człowieczego jest bogactwo jego; ale ubogi nie słucha łajania.
9 Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă.
Światłość sprawiedliwych jasna: ale pochodnia bezbożnych zgaśnie.
10 Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți.
Samą tylko pychą człowiek zwady wszczyna, ale przy tych, co radę przyjmują, jest mądrość.
11 Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește.
Bogactwa źle nabyte umniejszą się; ale kto je zgromadza ręką swą, przyczynia ich.
12 Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții.
Nadzieja długa wątli serce; ale żądość wypełniona jest drzewem żywota.
13 Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit.
Kto gardzi słowem Bożem, sam sobie szkodzi; ale kto się boi przykazania jego, odniesie nagrodę.
14 Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții.
Nauka mądrego jest źródłem żywota ku ochronieniu się sideł śmierci.
15 Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor [de lege] este grea.
Rozum dobry daje łaskę; ale droga przewrotnych jest przykra.
16 Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința.
Każdy ostrożny umiejętnie sobie poczyna; ale głupi rozpościera głupstwo.
17 Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate.
Poseł niezbożny upada we złe; ale poseł wierny jest lekarstwem.
18 Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat.
Ubóstwo i zelżywość przyjdzie na tego, który się wyłamuje z karności; ale kto przestrzega upominania, wysławiony będzie.
19 Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău.
Żądność wypełniona słodka jest duszy; ale odstąpić od złego, głupim jest obrzydliwością.
20 Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit.
Kto chodzi z mądrymi, mądrym będzie; ale kto towarzyszy z głupimi, startym będzie.
21 Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine.
Nieszczęście grzeszników ściga; ale sprawiedliwym Bóg dobrem nagrodzi.
22 Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept.
Dobry człowiek zostawia dziedzictwo synom synów swoich; ale majętność grzesznika sprawiedliwemu zachowana bywa.
23 Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată.
Obfita żywność na roli ubogich, a drugi ginie przez nieroztropność.
24 Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp.
Kto zawściąga rózgi swej, ma w nienawiści syna swego; ale kto go miłuje, wczas go karze.
25 Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.
Sprawiedliwy je, i nasyca duszę swoję; ale żołądek niezbożnych niedostatek cierpi.

< Proverbe 13 >