Iov 9
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Then responded Job, and said—
2 Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
Of a truth, I know that so it is, But how can a mortal be just with GOD?
3 Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
If he choose to contend with him, he cannot answer him, one of a thousand:
4 El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
Wise in heart, and alert in vigour, What man hath hardened himself against him, and prospered!
5 Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
Who removeth mountains, unawares, Who overturneth them in his anger;
6 Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
Who shaketh the earth, out of its place, and, the pillars thereof, shudder;
7 Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
Who commandeth the sun, and it breaketh not forth, and, about the stars, he putteth a seal;
8 Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
Who spreadeth out fire heavens, by himself alone! and marcheth along, on the heights of the sea;
9 Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
Who made the Bear, the Giant and the Cluster, and the chambers of the south;
10 Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
Who doeth great things, past finding out, and marvels, beyond number.
11 Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
Lo! he cometh upon me, yet can I not see him, Yea he passeth on, yet can I not discern him.
12 Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
Lo! he snatcheth away, who can bring it back? Who shall say unto him, What wouldst thou do?
13 Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
As for GOD, if he withdraw not his anger, under him, will have submitted themselves—the proud helpers.
14 Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
How much less that, I, should answer him, should choose my words with him?
15 Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
Whom, though I were righteous, yet would I not answer, to be absolved, I would make supplication.
16 Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
Though I had called, and he had answered me, I could not believe, that he would lend an ear to my voice.
17 Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
For, with a tempest, would he fall upon me, and would multiply my wounds without need;
18 Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
He would not suffer me to recover my breath, for he would surfeit me with bitter things.
19 Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
If it regardeth vigour, bold is he! If justice, who could summon him?
20 Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
If I should justify myself, mine own mouth, would condemn me, —I blameless? then had it shewn me perverse.
21 Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
I blameless? I should not know my own soul, I should despise my own life!
22 Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
One thing, there is, for which cause, I have said it, The blameless and the lawless, he bringeth to an end.
23 Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
If, a scourge, slay suddenly, at the despair of innocent ones, he mocketh.
24 Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
The earth, hath been given into the hand of a lawless one, The faces of her judges, he covereth, If not, then who is it?
25 Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
My days, therefore, are swifter than a runner, They have fled, they have seen no good.
26 Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
They have passed away with boats of paper-reed, like a vulture [which] rusheth upon food.
27 Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
If I say, I will forget my complaint, I will lay aside my sad countenance, and brighten up,
28 Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
I am afraid of all my pains, I know, that thou wilt not pronounce me innocent.
29 Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
I, shall be held guilty, —Wherefore then, in vain, should I toil?
30 Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
Though I bathe myself in snow water, and cleanse, in cleanness itself, my hands,
31 Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
Then, in a ditch, wouldst thou plunge me, and mine own clothes should abhor me:
32 Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
For he is not a man like myself, whom I might answer, nor could we come together into judgment:
33 Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
There is not, between us, a mediator, who might lay his hand upon us both.
34 Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
Let him take from off me his rod, and, his terror, let it not startle me:
35 Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
I could speak, and not be afraid of him, although, not so, am, I, in myself!
