Iov 8
1 A tunci Bildad șuhitul a răspuns și a zis:
Respondens autem Baldad Suhites, dixit:
2 Cât vei mai vorbi aceste lucruri? Și cât timp vor fi cuvintele gurii tale ca un vânt puternic?
Usquequo loqueris talia, et spiritus multiplex sermones oris tui?
3 Pervertește Dumnezeu judecata? Sau pervertește Atotputernicul dreptatea?
Numquid Deus supplantat iudicium? aut Omnipotens subvertit quod iustum est?
4 Dacă ai tăi copii au păcătuit împotriva lui și el i-a lepădat pentru fărădelegea lor;
Etiam si filii tui peccaverunt ei, et dimisit eos in manu iniquitatis suae:
5 Dacă ai căuta pe Dumnezeu din timp și ți-ai îndrepta cererea către cel Atotputernic,
Tu tamen si diluculo consurrexeris ad Deum, et Omnipotentem fueris deprecatus:
6 Dacă ai fi fost pur și integru, cu adevărat el s-ar trezi acum pentru tine și ar face să prospere locuința dreptății tale.
Si mundus et rectus incesseris, statim evigilabit ad te, et pacatum reddet habitaculum iustitiae tuae:
7 Deși începutul tău a fost mic, totuși sfârșitul tău de pe urmă va crește mult.
In tantum, ut si priora tua fuerint parva, et novissima tua multiplicentur nimis.
8 Căci întreabă, te rog, despre generația trecută și pregătește-te pentru cercetarea despre părinții lor;
Interroga enim generationem pristinam, et diligenter investiga patrum memoriam:
9 Pentru că noi suntem doar de ieri și nu știm nimic, fiindcă zilele noastre pe pământ sunt o umbră;
(Hesterni quippe sumus, et ignoramus quoniam sicut umbra dies nostri sunt super terram.)
10 Nu te vor învăța ei și nu îți vor spune și nu vor rosti cuvinte din inima lor?
Et ipsi docebunt te: loquentur tibi, et de corde suo proferent eloquia.
11 Poate crește papura fără mlaștină? Poate irisul crește fără apă?
Numquid vivere potest scirpus absque humore? aut crescere carectum sine aqua?
12 Pe când este încă verde și netăiat, se ofilește înaintea oricărei alte ierburi.
Cum adhuc sit in flore, nec carpatur manu, ante omnes herbas arescit:
13 Astfel sunt cărările tuturor celor ce uită pe Dumnezeu; și speranța fățarnicului va pieri,
Sic viae omnium, qui obliviscuntur Deum, et spes hypocritae peribit:
14 A cărui speranță va fi retezată și a cărui încredere va fi pânză de păianjen.
Non ei placebit vecordia sua, et sicut tela aranearum fiducia eius.
15 Se va sprijini de casa lui, dar ea nu va sta în picioare; o va ține strâns, dar nu va dura.
Innitetur super domum suam, et non stabit: fulciet eam, et non consurget:
16 El este verde înaintea soarelui și ramura lui se întinde în grădina sa.
Humectus videtur antequam veniat Sol, et in ortu suo germen eius egredietur.
17 Rădăcinile lui sunt înfășurate în jurul movilei și vede locul pietrelor.
Super acervum petrarum radices eius densabuntur, et inter lapides commorabitur.
18 Dacă îl nimicește din locul său, atunci acesta îl va nega, spunând: Nu te-am văzut.
Si absorbuerit eum de loco suo, negabit eum, et dicet: Non novi te.
19 Iată, aceasta este bucuria căii sale, și din pământ alții vor crește.
Haec est enim laetitia viae eius, ut rursum de terra alii germinentur.
20 Iată, Dumnezeu nu va lepăda un om desăvârșit, nici nu îi va ajuta pe făcătorii de rău,
Deus non proiiciet simplicem, nec porriget manum malignis:
21 Până ce umple gura ta cu râset și buzele tale cu bucurie.
Donec impleatur risu os tuum, et labia tua iubilo.
22 Cei ce te urăsc vor fi îmbrăcați cu rușine, și locuința celor stricați va ajunge de nimic.
Qui oderunt te, induentur confusione: et tabernaculum impiorum non subsistet.
