Iov 6
1 Dar Iov a răspuns și a zis:
Respondens autem Iob, dixit:
2 De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
Utinam appenderentur peccata mea, quibus iram merui: et calamitas, quam patior, in statera.
3 Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
Quasi arena maris haec gravior appareret: unde et verba mea dolore sunt plena:
4 Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
Quia sagittae Domini in me sunt, quarum indignatio ebibit spiritum meum, et terrores Domini militant contra me.
5 Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
Numquid rugiet onager cum habuerit herbam? aut mugiet bos cum ante praesepe plenum steterit?
6 Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
Aut poterit comedi insulsum, quod non est sale conditum? aut potest aliquis gustare, quod gustatum affert mortem?
7 Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
Quae prius nolebat tangere anima mea, nunc prae angustia, cibi mei sunt.
8 O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
Quis det ut veniat petitio mea: et quod expecto, tribuat mihi Deus?
9 Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
Et qui coepit, ipse me conterat: solvat manum suam, et succidat me?
10 Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
Et haec mihi sit consolatio ut affligens me dolore, non parcat, nec contradicam sermonibus Sancti.
11 Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
Quae est enim fortitudo mea ut sustineam? aut quis finis meus, ut patienter agam?
12 Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
Nec fortitudo lapidum fortitudo mea, nec caro mea aenea est.
13 Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
Ecce, non est auxilium mihi in me, et necessarii quoque mei recesserunt a me.
14 Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
Qui tollit ab amico suo misericordiam, timorem Domini derelinquit.
15 Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
Fratres mei praeterierunt me, sicut torrens qui raptim transit in convallibus.
16 Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
Qui timent pruinam, irruet super eos nix.
17 În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
Tempore, quo fuerint dissipati, peribunt: et ut incaluerint, solventur de loco suo.
18 Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
Involutae sunt semitae gressuum eorum: ambulabunt in vacuum, et peribunt.
19 Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
Considerate semitas Thema, itinera Saba, et expectate paulisper.
20 Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
Confusi sunt, quia speravi: venerunt quoque usque ad me, et pudore cooperti sunt.
21 Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
Nunc venistis: et modo videntes plagam meam timetis.
22 Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
Numquid dixi: Afferte mihi, et de substantia vestra donate mihi?
23 Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
Vel, Liberate me de manu hostis, et de manu robustorum eruite me?
24 Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
Docete me, et ego tacebo: et siquid forte ignoravi, instruite me.
25 Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
Quare detraxistis sermonibus veritatis, cum e vobis nullus sit qui possit arguere me?
26 Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
Ad increpandum tantum eloquia concinnatis, et in ventum verba profertis.
27 Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
Super pupillum irruitis, et subvertere nitimini amicum vestrum.
28 De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
Verumtamen quod coepistis explete: praebete aurem, et videte an mentiar.
29 Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
Respondete obsecro absque contentione: et loquentes id quod iustum est, iudicate.
30 Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
Et non invenietis in lingua mea iniquitatem, nec in faucibus meis stultitia personabit.
