Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
Porventura não tem o homem guerra sobre a terra? e não são os seus dias como os dias do jornaleiro?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
Como o cervo que suspira pela sombra, e como o jornaleiro que espera pela sua paga,
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
Assim me deram por herança mezes de vaidade: e noites de trabalho me prepararam.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
Deitando-me a dormir, então digo, Quando me levantarei? mas comprida é a noite, e farto-me de me voltar na cama até á alva.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
A minha carne se tem vestido de bichos e de torrões de pó: a minha pelle está gretada, e se fez abominavel.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
Os meus dias são mais velozes do que a lançadeira do tecelão, e pereceram sem esperança.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Lembra-te de que a minha vida é como o vento; os meus olhos não tornarão a ver o bem.
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
Os olhos dos que agora me vêem não me verão mais: os teus olhos estarão sobre mim, porém não serei mais.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
Assim como a nuvem se desfaz e passa, assim aquelle que desce á sepultura nunca tornará a subir. (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
Nunca mais tornará á sua casa, nem o seu logar jámais o conhecerá.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Por isso não reprimirei a minha bocca: fallarei na angustia do meu espirito; queixar-me-hei na amargura da minha alma.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Sou eu porventura o mar, ou a baleia, para que me ponhas uma guarda?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
Dizendo eu: Consolar-me-ha a minha cama: meu leito alliviará a minha ancia;
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
Então me espantas com sonhos, e com visões me assombras:
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
Pelo que a minha alma escolheria antes a estrangulação: e antes a morte do que a vida.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
A minha vida abomino, pois não viveria para sempre: retira-te de mim; pois vaidade são os meus dias.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
Que é o homem, para que tanto o estimes, e ponhas sobre elle o teu coração,
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
E cada manhã o visites, e cada momento o proves?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
Até quando me não deixarás, nem me largarás, até que engula o meu cuspo?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
Se pequei, que te farei, ó Guarda dos homens? porque fizeste de mim um alvo para ti por tropeço, para que a mim mesmo me seja pesado?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
E porque me não perdoas a minha transgressão, e não tiras a minha iniquidade? porque agora me deitarei no pó, e de madrugada me buscarás, e não estarei lá.
