Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
Is there not an appointed time to man upon earth? are not his days also like the days of an hireling?
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
As a servant earnestly desireth the shadow, and as an hireling looketh for the reward of his work:
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
So am I made to possess months of vanity, and wearisome nights are appointed to me.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
When I lie down, I say, When shall I arise, and the night be gone? and I am full of tossings to and fro unto the dawning of the day.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
My flesh is clothed with worms and clods of dust; my skin is broken, and become loathsome.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
My days are swifter than a weaver’s shuttle, and are spent without hope.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
O remember that my life is wind: mine eye shall no more see good.
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
The eye of him that hath seen me shall see me no more: thine eyes are upon me, and I am not.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
As the cloud is consumed and vanisheth away: so he that goeth down to the grave shall come up no more. (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
He shall return no more to his house, neither shall his place know him any more.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Therefore I will not refrain my mouth; I will speak in the anguish of my spirit; I will complain in the bitterness of my soul.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Am I a sea, or a whale, that thou settest a watch over me?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
When I say, My bed shall comfort me, my couch shall ease my complaint;
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
Then thou scarest me with dreams, and terrifiest me through visions:
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
So that my soul chooseth strangling, and death rather than my life.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
I loathe it; I would not live alway: let me alone; for my days are vanity.
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
What is man, that thou shouldest magnify him? and that thou shouldest set thine heart upon him?
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
And that thou shouldest visit him every morning, and try him every moment?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
How long wilt thou not depart from me, nor let me alone till I swallow down my spittle?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
I have sinned; what shall I do unto thee, O thou preserver of men? why hast thou set me as a mark against thee, so that I am a burden to myself?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
And why dost thou not pardon my transgression, and take away mine iniquity? for now shall I sleep in the dust; and thou shalt seek me in the morning, but I shall not be.
