Iov 7
1 Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
Har Mennesket paa Jord ej Krigerkaar? Som en Daglejers er hans Dage.
2 Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
Som Trællen, der higer efter Skygge som Daglejeren, der venter paa Løn,
3 Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
saa fik jeg Skuffelses Maaneder i Arv kvalfulde Nætter til Del.
4 Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
Naar jeg lægger mig, siger jeg: »Hvornaar er det Dag, at jeg kan staa op?« og naar jeg staar op: »Hvornaar er det Kvæld?« Jeg mættes af Uro, til Dagen gryr.
5 Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
Mit Legeme er klædt med Orme og Skorpe, min Hud skrumper ind og væsker.
6 Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
Raskere end Skyttelen flyver mine Dage, de svinder bort uden Haab.
7 Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
Kom i Hu, at mit Liv er et Pust, ej mer faar mit Øje Lykke at skue!
8 Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
Vennens Øje skal ikke se mig, dit Øje søger mig — jeg er ikke mere.
9 Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
Som Skyen svinder og trækker bort, bliver den, der synker i Døden, borte, (Sheol h7585)
10 Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
han vender ej atter hjem til sit Hus, hans Sted faar ham aldrig at se igen.
11 De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
Saa vil jeg da ej lægge Baand paa min Mund, men tale i Aandens Kvide, sukke i bitter Sjælenød.
12 Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
Er jeg et Hav, eller er jeg en Drage, siden du sætter Vagt ved mig?
13 Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
Naar jeg tænker, mit Leje skal lindre mig, Sengen lette mit Suk,
14 Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
da ængster du mig med Drømme, skræmmer mig op ved Syner,
15 Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
saa min Sjæl vil hellere kvæles, hellere dø end lide.
16 Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
Nu nok! Jeg lever ej evigt, slip mig, mit Liv er et Pust!
17 Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
Hvad er et Menneske, at du regner ham og lægger Mærke til ham,
18 Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
hjemsøger ham hver Morgen, ransager ham hvert Øjeblik?
19 Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
Naar vender du dog dit Øje fra mig, slipper mig, til jeg har sunket mit Spyt?
20 Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
Har jeg syndet, hvad skader det dig, du, som er Menneskets Vogter? Hvi gjorde du mig til Skive, hvorfor blev jeg dig til Byrde?
21 Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
Hvorfor tilgiver du ikke min Synd og lader min Brøde uænset? Snart ligger jeg jo under Mulde, du søger mig — og jeg er ikke mere!
