Iov 4
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
És felele a témáni Elifáz, és monda:
2 Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
Ha szólni próbálunk hozzád, zokon veszed-é? De hát ki bírná türtőztetni magát a beszédben?
3 Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
Ímé sokakat oktattál, és a megfáradott kezeket megerősítetted;
4 Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
A tántorgót a te beszédeid fentartották, és a reszkető térdeket megerősítetted;
5 Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
Most, hogy rád jött a sor, zokon veszed; hogy téged ért a baj, elrettensz!
6 Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
Nem bizodalmad-é a te istenfélelmed, s nem reménységed-é utaidnak becsületessége?
7 Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
Emlékezzél, kérlek, ki az, a ki elveszett ártatlanul, és hol töröltettek el az igazak?
8 După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
A mint én láttam, a kik hamisságot szántanak és gonoszságot vetnek, ugyanazt aratnak.
9 Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
Az Istennek lehelletétől elvesznek, az ő haragjának szelétől elpusztulnak.
10 Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
Az oroszlán ordítása, a sakál üvöltése, és az oroszlán-kölykök fogai megsemmisülnek.
11 Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
Az agg oroszlán elvész, ha nincs martaléka, a nőstény oroszlán kölykei elszélednek.
12 Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
Szó lopódzék hozzám, s valami nesz üté meg abból fülemet.
13 În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
Éjjeli látásokon való töprengések között, mikor mély álom fogja el az embereket.
14 Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
Félelem szálla rám, és rettegés, s megreszketteté minden csontomat.
15 Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
Valami szellem suhant el előttem, s testemnek szőre felborzolódék.
16 A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
Megálla, de ábrázatját föl nem ismerém, egy alak vala szemeim előtt, mély csend, és ilyen szót hallék:
17 Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
Vajjon a halandó igaz-é Istennél: az ő teremtője előtt tiszta-é az ember?
18 Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
Ímé az ő szolgáiban sem bízhatik és az ő angyalaiban is talál hibát:
19 Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
Mennyivel inkább a sárházak lakosaiban, a kiknek fundamentumok a porban van, és könnyebben szétnyomhatók a molynál?!
20 Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
Reggeltől estig gyötrődnek, s a nélkül, hogy észrevennék, elvesznek örökre.
21 Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
Ha kiszakíttatik belőlök sátoruk kötele, nem halnak-é meg, és pedig bölcsesség nélkül?
