Iov 39
1 Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
Sais-tu le temps où les chamois mettent bas? As-tu observé quand les biches faonnent?
2 Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
As-tu compté les mois de leur portée, et sais-tu le temps où elles mettent bas?
3 Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
Elles se courbent, elles font sortir leurs petits, et se délivrent de leurs douleurs;
4 Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
Leurs petits se fortifient, ils croissent en plein air, ils s'en vont et ne reviennent plus vers elles.
5 Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
Qui a lâché l'onagre en liberté, et qui a délié les liens de cet animal farouche,
6 Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
A qui j'ai donné la steppe pour demeure, et la terre salée pour habitation?
7 El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
Il se rit du bruit de la ville; il n'entend pas les clameurs de l'ânier.
8 Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
Il parcourt les montagnes qui sont ses pâturages, il cherche partout de la verdure.
9 Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
Le buffle veut-il te servir? Passe-t-il la nuit auprès de ta crèche?
10 Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
Attaches-tu le buffle par la corde au sillon? Herse-t-il tes champs en te suivant?
11 Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
Te fies-tu à lui parce que sa force est grande, et lui abandonnes-tu ton travail?
12 Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
Comptes-tu sur lui pour rentrer ton grain, et pour l'amasser sur ton aire?
13 Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
L'aile de l'autruche s'agite joyeusement; est-ce l'aile et la plume de la cigogne?
14 Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
Non, car elle abandonne ses œufs à terre, elle les fait couver sur la poussière;
15 Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
Elle oublie qu'un pied peut les fouler, une bête des champs les écraser.
16 Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
Elle est dure envers ses petits, comme s'ils n'étaient pas siens. Son travail est vain, elle ne s'en inquiète pas.
17 Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
Car Dieu l'a privée de sagesse, et ne lui a point départi d'intelligence.
18 În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
Quand elle se lève, et bat des ailes, elle se moque du cheval et de son cavalier.
19 Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
As-tu donné au cheval sa vigueur? As-tu revêtu son cou de la crinière frémissante?
20 Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
Le fais-tu bondir comme la sauterelle? Son fier hennissement donne la terreur.
21 El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
De son pied il creuse la terre; il se réjouit en sa force; il va à la rencontre de l'homme armé;
22 Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
Il se rit de la crainte, il n'a peur de rien; il ne recule point devant l'épée.
23 Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
Sur lui retentit le carquois, la lance étincelante et le javelot.
24 El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
Bondissant et frémissant, il dévore l'espace; il ne peut se contenir dès que la trompette sonne;
25 El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
Dès qu'il entend la trompette, il hennit; il sent de loin la bataille, la voix tonnante des chefs et les clameurs des guerriers.
26 Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
Est-ce par ta sagesse que l'épervier prend son vol, et déploie ses ailes vers le Midi?
27 Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
Est-ce sur ton ordre que l'aigle s'élève, et qu'il place son aire sur les hauteurs?
28 Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
Il habite sur les rochers, il se tient sur la dent des rochers, sur les lieux inaccessibles.
29 De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
De là, il découvre sa proie; ses yeux la voient de loin.
30 Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
Ses petits sucent le sang, et partout où il y a des corps morts, il s'y trouve.
