Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Job loh amah kah thuidoeknah a pom te a cong tih,
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
“Kai he hlamat kah hla bangla aka khueh tih Pathen kah khohnin bangla kai aka tuem te unim?
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
Amah loh a hmaithoi te ka lu soah a thangthen tih amah kah vangnah nen ni a hmuep ah khaw ka caeh.
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
Ka cavaa tue vaengah khaw ka dap ah Pathen kah baecenol la ka om.
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
Tlungthang te kai taengah om pueng tih, ka kaepvai ah ka ca rhoek om.
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
Ka khokan te suknaeng neh a hluk tih lungpang loh kai ham situi sokca a long sak.
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Vangpuei vongka ah ka thoeng tih, toltung ah ka ngolhmuen ka cikngae sak.
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Kai m'hmuh uh vaengah cadong rhoek te thuh uh. Patong rhoek khaw thoo uh tih pai uh.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Mangpa rhoek loh olthui te a phah uh tih a kut te a ka dongla a khueh uh.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
Rhaengsang rhoek loh ol a phah tih a lai khaw a dang dongla kap.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
Hna loh a yaak vaengah kai n'uem tih, mik loh a hmuh vaengah kai n'rhalrhing sak.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Mangdaeng loh bomnah a bih tih, cadah neh a taengah aka bom, aka om pawt khaw ka loeih sak.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
Hlang milh kah yoethennah te kai soah pai tih, nuhmai kah lungbuei khaw ka tamhoe sak.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Duengnah te ka bai tih hnikul bangla kai n'khuk. Ka tiktamnah he ka sammuei nah ni.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Mikdael taengah mik la, khokhaem taengah kho la ka om.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Kai tah khodaeng taengah a napa la ka om tih, ming pawt kah tuituknah te ka khe pah.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Boethae kah pumcu te ka thuk pah tih a no lamkah maeh te ka voeih pah.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Te dongah, “Ka bu ah ka pal mako,” ka ti tih, laivin bangla khohnin khaw puh.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Ka yung loh tui taengla a muk tih, buemtui loh ka cangvuei dongah rhaeh.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Ka thangpomnah ka taengah thai tih, ka lii ka kut dongah tinghil.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
Kai taengah a hnatun uh tih, a lamtawn uh dongah ka cilsuep ham kuemsuem uh.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Ka ol hnukah talh uh voel pawt tih, kai olthui he amih soah tla.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
Kai ham tah khotlan bangla a lamtawn uh tih, a ka loh tlankhol bangla a ang uh.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Amih taengah ka luem dae n'tangnah uh pawt tih, ka maelhmai vangnah dongah khaw yalh uh pawh.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Amih kah longpuei te ka coelh tih boeilu la ka ngol Caem lakli ah manghai bangla kho ka sak tih, rhahdoe cangpoem akhaw a hloep.
