Iov 19
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Respondeu porém Job, e disse:
2 Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
Até quando entristecereis a minha alma, e me quebrantareis com palavras?
3 De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
Já dez vezes me envergonhastes; vergonha não tendes: contra mim vos endureceis.
4 Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
Embora haja eu, na verdade, errado, comigo ficará o meu erro.
5 Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
Se devéras vos levantaes contra mim, e me arguis com o meu opprobrio,
6 Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
Sabei agora que Deus é o que me transtornou, e com a sua rede me cercou.
7 Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
Eis que clamo: Violencia; porém não sou ouvido; grito: Soccorro; porém não ha justiça.
8 Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
O meu caminho entrincheirou, e já não posso passar, e nas minhas veredas poz trevas.
9 M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
Da minha honra me despojou; e tirou-me a corôa da minha cabeça.
10 M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
Derribou-me elle em roda, e eu me vou, e arrancou a minha esperança, como a uma arvore.
11 El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
E fez inflammar contrar mim a sua ira, e me reputou para comsigo, como a seus inimigos.
12 Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
Juntas vieram as suas tropas, e prepararam contra mim o seu caminho, e se acamparam ao redor da minha tenda.
13 A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
Poz longe de mim a meus irmãos, e os que me conhecem devéras me estranharam.
14 Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
Os meus parentes me deixaram, e os meus conhecidos se esqueceram de mim.
15 Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
Os meus domesticos e as minhas servas me reputaram como um estranho, e vim a ser um estrangeiro aos seus olhos.
16 L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
Chamei a meu creado, e elle me não respondeu, supplicando-lhe eu por minha propria bocca.
17 Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
O meu bafo se fez estranho a minha mulher, e eu a supplico pelos filhos do meu corpo.
18 Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
Até os rapazes me desprezam, e, levantando-me eu, fallam contra mim.
19 Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
Todos os homens do meu secreto conselho me abominam, e até os que eu amava se tornaram contra mim.
20 Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
Os meus ossos se apegaram á minha pelle e á minha carne, e escapei só com a pelle dos meus dentes.
21 Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
Compadecei-vos de mim, amigos meus, compadecei-vos de mim, porque a mão de Deus me tocou.
22 De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
Porque me perseguis assim como Deus, e da minha carne vos não fartaes?
23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
Quem me déra agora, que as minhas palavras se escrevessem! quem me dera, que se gravassem n'um livro!
24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
E que, com penna de ferro, e com chumbo, para sempre fossem esculpidas na rocha!
25 Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
Porque eu sei que o meu Redemptor vive, e que estará em pé no derradeiro dia sobre o pó.
26 Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
E depois de roida a minha pelle, comtudo desde a minha carne verei a Deus,
27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
A quem eu verei por mim mesmo, e os meus olhos o verão, e não outro: e por isso os meus rins se consomem no meu seio.
28 Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
Na verdade, que devieis dizer: Porque o perseguimos? Pois a raiz da accusação se acha em mim.
29 Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
Temei vós mesmos a espada; porque o furor traz os castigos da espada, para saberdes que haverá um juizo.
