Iov 10
1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
ESTÁ mi alma aburrida de mi vida: daré yo suelta á mi queja sobre mí, hablaré con amargura de mi alma.
2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
Diré á Dios: no me condenes; hazme entender por qué pleiteas conmigo.
3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
¿Parécete bien que oprimas, que deseches la obra de tus manos, y que resplandezcas sobre el consejo de los impíos?
4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
¿Tienes tú ojos de carne? ¿ves tú como ve el hombre?
5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
¿Son tus días como los días del hombre, ó tus años como los tiempos humanos,
6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
Para que inquieras mi iniquidad, y busques mi pecado,
7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
Sobre saber tú que no soy impío, y que no hay quien de tu mano libre?
8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
Tus manos me formaron y me compusieron todo en contorno: ¿y así me deshaces?
9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
Acuérdate ahora que como á lodo me diste forma: ¿y en polvo me has de tornar?
10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
¿No me fundiste como leche, y como un queso me cuajaste?
11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
Vestísteme de piel y carne, y cubrísteme de huesos y nervios.
12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
Vida y misericordia me concediste, y tu visitación guardó mi espíritu.
13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
Y estas cosas tienes guardadas en tu corazón; yo sé que esto está cerca de ti.
14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
Si pequé, tú me has observado, y no me limpias de mi iniquidad.
15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
Si fuere malo, ¡ay de mí! y si fuere justo, no levantaré mi cabeza, estando harto de deshonra, y de verme afligido.
16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
Y subirá de punto, [pues] me cazas como á león, y tornas á hacer en mí maravillas.
17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
Renuevas contra mí tus plagas, y aumentas conmigo tu furor, remudándose sobre mí ejércitos.
18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
¿Por qué me sacaste de la matriz? Habría yo espirado, y no me vieran ojos.
19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
Fuera, como si nunca hubiera sido, llevado desde el vientre á la sepultura.
20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
¿No son mis días poca cosa? Cesa pues, y déjame, para que me conforte un poco.
21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
Antes que vaya para no volver, á la tierra de tinieblas y de sombra de muerte;
22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
Tierra de oscuridad, lóbrega como sombra de muerte, sin orden, y que aparece como [la] oscuridad [misma].
