Iov 10

1 Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Stanco io sono della mia vita! Darò libero sfogo al mio lamento, parlerò nell'amarezza del mio cuore.

2 Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

Dirò a Dio: Non condannarmi! Fammi sapere perché mi sei avversario.

3 Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

E' forse bene per te opprimermi, disprezzare l'opera delle tue mani e favorire i progetti dei malvagi?

4 Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

Hai tu forse occhi di carne o anche tu vedi come l'uomo?

5 Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

Sono forse i tuoi giorni come i giorni di un uomo, i tuoi anni come i giorni di un mortale,

6 Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

perché tu debba scrutare la mia colpa e frugare il mio peccato,

7 Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

pur sapendo ch'io non sono colpevole e che nessuno mi può liberare dalla tua mano?

8 Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

Le tue mani mi hanno plasmato e mi hanno fatto integro in ogni parte; vorresti ora distruggermi?

9 Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

Ricordati che come argilla mi hai plasmato e in polvere mi farai tornare.

10 Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

Non m'hai colato forse come latte e fatto accagliare come cacio?

11 M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

Di pelle e di carne mi hai rivestito, d'ossa e di nervi mi hai intessuto.

12 Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

Vita e benevolenza tu mi hai concesso e la tua premura ha custodito il mio spirito.

13 Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

Eppure, questo nascondevi nel cuore, so che questo avevi nel pensiero!

14 Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

Tu mi sorvegli, se pecco, e non mi lasci impunito per la mia colpa.

15 Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

Se sono colpevole, guai a me! Se giusto, non oso sollevare la testa, sazio d'ignominia, come sono, ed ebbro di miseria.

16 Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

Se la sollevo, tu come un leopardo mi dai la caccia e torni a compiere prodigi contro di me,

17 Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

su di me rinnovi i tuoi attacchi, contro di me aumenti la tua ira e truppe sempre fresche mi assalgono.

18 Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

Perché tu mi hai tratto dal seno materno? Fossi morto e nessun occhio m'avesse mai visto!

19 Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

Sarei come se non fossi mai esistito; dal ventre sarei stato portato alla tomba!

20 Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

E non son poca cosa i giorni della mia vita? Lasciami, sì ch'io possa respirare un poco

21 Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

prima che me ne vada, senza ritornare, verso la terra delle tenebre e dell'ombra di morte,

22 O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.

terra di caligine e di disordine, dove la luce è come le tenebre.