Hioba 29
1 Hiob ciągnął swoją przypowieść i mówił:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 Obym był taki jak za dawnych miesięcy, za [tych] dni, w których Bóg mnie strzegł;
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 Gdy jego pochodnia świeciła nad moją głową, a przy jego świetle przechodziłem w ciemności;
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 Taki, jaki byłem za dni swojej młodości, gdy tajemnica Boga pozostawała nad moim namiotem;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 Gdy Wszechmocny był jeszcze ze mną i otaczały mnie moje dzieci;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 Gdy moje ścieżki opływały w masło, a opoka wylewała mi źródła oliwy;
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 Gdy wychodziłem do bramy przez miasto i na rynku przygotowałem sobie miejsce.
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 Widząc mnie, młodzi ukrywali się, a starcy podnosili się i stali.
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 Książęta przestawali mówić i kładli rękę na swoich ustach.
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 Głos dostojników cichł, a ich język przylegał im do podniebienia.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 Ucho, które mnie słyszało, błogosławiło mnie, a oko, które mnie widziało, dawało o mnie świadectwo;
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Bo wybawiałem ubogiego, gdy wołał, sierotę oraz tego, który nie miał pomocnika.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 Błogosławieństwo ginącego przychodziło do mnie, a serce wdowy radowałem.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 Przyoblekłem się w sprawiedliwość i ona mnie okryła. Mój sąd był jak płaszcz i korona.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 Byłem oczami dla ślepego, a nogami dla chromego.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 Byłem ojcem ubogich, a sprawę, której nie znałem, badałem.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 I kruszyłem szczękę niegodziwca, a z jego zębów wydzierałem łup.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Dlatego powiedziałem: Umrę w swoim gnieździe, rozmnożę [swoje] dni jak piasek.
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 Mój korzeń rozciągnął się przy wodach, a rosa trwała całą noc na moich gałązkach.
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 Moja chwała odświeżała się we mnie, a mój łuk odnowił się w mojej ręce.
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Słuchali mnie i oczekiwali, przyjmowali moją radę w milczeniu.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 Po moich słowach już nie mówili, moja mowa kropiła na nich.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 Oczekiwali mnie jak deszczu, otwierali swe usta jak na późny deszcz.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 [Jeśli] się śmiałem do nich, nie wierzyli, a światła mojej twarzy nie odrzucali.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 Wytyczałem im drogę, siadałem na czele i przybywałem jak król wśród wojska, jak [ten], który smutnych pociesza.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
