Jobs 3
1 Då let Job upp munnen og banna fødedagen sin.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 Job tok til ords og sagde:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 «Burt med den dag då eg vart fødd, den natt som sa: «Ein svein er avla!»
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Må denne dag til myrker verta - burtgløymd av Gud i høge himmel - og inkje ljos på honom skina!
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Lat svarte myrkret honom eiga og skyer seg kring honom samla! Dagmyrkjingar skal honom skræma
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 og myrkret gløypa denne natt! Burt med den natt frå årsens dagar, ho kome ei i månads tal!
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Ja, aud og tom skal natti verta og ingen fagnad i ho klinga;
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Dagbannarar skal henne banna, dei som kann mana upp Livjatan,
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Og morgonstjernor skal’kje skina; fåfengt ho venta skal på ljoset - augbrunerne av morgonroden -
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 av di ho ei livsdøri stengde på mor mi, so eg slapp for kval.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Kvi døydd’ eg ei i moders liv? Ell’ slokna då eg rett var fødd?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Kvi fanst det kne som mot meg tok; og brjost eg kunde suga ved?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 So låg eg still og kvilde no, eg sov og hadde ro og fred
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 hjå kongar og hjå fyrstar, som til gravstad pyramider bygde,
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 hjå hovdingar som åtte gull og fyllte sine hus med sylv;
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 ell’ ufødd var eg ikkje til, lik born som aldri ljoset såg.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Der rasar ei dei vonde meir; der kviler dei som trøytte er;
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 og fangarne er trygge der; dei høyrer ingen drivar meir.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Der stor og liten like er, og trælen fri for herren sin.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Kvi gjev han ljos til den som lid, og liv til deim som gremmer seg,
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 som fåfengt stundar etter dauden, og søkjer han som løynde skatt,
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 som gled seg, ja, som jublar høgt, og fegnast når dei finn ei grav -
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 til mannen som ei finn sin veg, som Gud set fast og stengjer inne?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Min sukk hev vorte daglegt brød, og klaga mi som vatnet strøymar.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Meg råkar det eg ottast fyre; det som eg ræddast, hender meg.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Snaudt fær eg fred, snaudt fær eg ro, snaudt lindring - so kjem uro att.»
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
