Jobs 9
1 Da tok Job til orde og sa:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Ja visst, jeg vet at det er så; hvorledes skulde en mann kunne ha rett mot Gud?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 Om han hadde lyst til å gå i rette med Gud, kunde han ikke svare ham ett til tusen.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Vis som han er av hjerte og veldig i styrke - hvem trosset ham og kom vel fra det,
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 han som flytter fjell før de vet av det, som velter dem i sin vrede,
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 som ryster jorden, så den viker fra sitt sted, og dens støtter bever,
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 som byder solen, så den ikke går op, og som setter segl for stjernene,
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 som alene utspenner himmelen og skrider frem over havets høider,
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 som har skapt Bjørnen, Orion og Syvstjernen og Sydens stjernekammere,
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 som gjør store, uransakelige ting og under uten tall?
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Han går forbi mig, og jeg ser ham ikke; han farer forbi, og jeg merker ham ikke.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Han griper sitt rov - hvem vil hindre ham, hvem vil si til ham: Hvad gjør du?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 Gud holder ikke sin vrede tilbake; under ham måtte Rahabs hjelpere bøie sig.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 Hvorledes skulde da jeg kunne svare ham og velge mine ord imot ham,
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 jeg som ikke kunde svare om jeg enn hadde rett, men måtte be min dommer om nåde!
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Om jeg ropte, og han svarte mig, kunde jeg ikke tro at han hørte min røst,
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 han som vilde knuse mig i storm og uten årsak ramme mig med sår på sår,
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 som ikke vilde tillate mig å dra ånde, men vilde mette mig med lidelser.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 Gjelder det styrke, så sier han: Se, her er jeg! Gjelder det rett: Hvem vil stevne mig?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Hadde jeg enn rett, skulde dog min egen munn dømme mig skyldig; var jeg enn uskyldig, vilde han dog si at jeg hadde urett.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Skyldløs er jeg; jeg bryr mig ikke om å leve - jeg forakter mitt liv.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 Det kommer ut på ett; derfor sier jeg: Skyldløs eller ugudelig - han gjør dem begge til intet.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 Når svepen brått rammer med død, spotter han de uskyldiges lidelse.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 Jorden er gitt i den ugudeliges hånd; han tilhyller dens dommeres åsyn. Er det ikke han som gjør det, hvem er det da?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 Mine dager har vært hastigere enn en løper; de er bortflyktet uten å ha sett noget godt;
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 de har faret avsted som båter av rør, som en ørn som slår ned på sitt bytte.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Om jeg sier: Jeg vil glemme min sorg, jeg vil la min mørke mine fare og se glad ut,
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 da gruer jeg for alle mine plager; jeg vet jo at du ikke frikjenner mig.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Jeg skal jo være ugudelig - hvorfor gjør jeg mig da forgjeves møie?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Om jeg tvettet mig med sne og renset mine hender med lut,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 da skulde du dyppe mig i en grøft, så mine klær vemmedes ved mig.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 For han er ikke en mann som jeg, så jeg kunde svare ham, så vi kunde gå sammen for retten;
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 det er ikke nogen voldgiftsmann mellem oss, som kunde legge sin hånd på oss begge.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Når han bare tok sitt ris bort fra mig, og hans redsler ikke skremte mig!
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Da skulde jeg tale uten å reddes for ham; for slik er jeg ikke, det vet jeg med mig selv.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
