Jobs 10

1 Min sjel er lei av mitt liv, jeg vil la min klage ha fritt løp, jeg vil tale i min sjels bitre smerte.

Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 Jeg vil si til Gud: Fordøm mig ikke, la mig vite hvorfor du strider mot mig!

Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

3 Tykkes det dig godt at du undertrykker, at du forkaster det dine hender med omhu har dannet, og lar ditt lys skinne over ugudeliges råd?

Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

4 Har du menneskeøine, eller ser du således som et menneske ser?

Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

5 Er dine dager som et menneskes dager, eller dine år som en manns dager? -

Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

6 siden du søker efter min misgjerning og leter efter min synd,

Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

7 enda du vet at jeg ikke er ugudelig, og at det ingen er som redder av din hånd.

Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

8 Dine hender har dannet mig og gjort mig, helt og i alle deler, og nu vil du ødelegge mig!

Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

9 Kom i hu at du har dannet mig som leret, og nu lar du mig atter vende tilbake til støvet!

Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

10 Helte du mig ikke ut som melk og lot mig størkne som ost?

Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

11 Med hud og kjøtt klædde du mig, og med ben og sener gjennemvevde du mig.

M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

12 Liv og miskunnhet har du gitt mig, og din varetekt har vernet om min ånd.

Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

13 Og dette gjemte du i ditt hjerte, jeg vet at dette hadde du i sinne:

Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

14 Syndet jeg, så vilde du vokte på mig og ikke frikjenne mig for min misgjerning;

Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

15 var jeg skyldig, da ve mig, men var jeg uskyldig, skulde jeg dog ikke kunne løfte mitt hode, mett av skam og med min elendighet for øie;

Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

16 og hevet det sig dog, så vilde du jage efter mig som en løve, og atter vise dig forunderlig mot mig;

Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

17 du vilde føre nye vidner mot mig og øke din harme mot mig, sende alltid nye hærflokker mot mig.

Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

18 Hvorfor lot du mig utgå av mors liv? Jeg skulde ha opgitt ånden, og intet øie skulde ha sett mig;

Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

19 jeg skulde ha vært som om jeg aldri hadde vært til; fra mors liv skulde jeg ha vært båret til graven.

Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

20 Er ikke mine dager få? - Han holde op! Han la mig være, så jeg kan bli litt glad,

Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

21 før jeg går bort for ikke å vende tilbake, bort til mørkets og dødsskyggens land,

Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

22 et land så mørkt som den sorteste natt, hvor dødsskygge og forvirring råder, og hvor lyset er som den sorteste natt!

O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.