Salamana Pamācības 7
1 Mans bērns, sargi manus vārdus un glabā pie sevis manu mācību.
Fiul meu, ține cuvintele mele și strânge cu tine poruncile mele.
2 Sargi manu pamācīšanu, tad tu dzīvosi, un manu mācību kā savu acu raugu.
Ține poruncile mele și vei trăi; și legea mea ca lumina ochilor tăi.
3 Sien to ap saviem pirkstiem, ieraksti to savas sirds galdiņā.
Leagă-le împrejurul degetelor tale, scrie-le pe tăblia inimii tale.
4 Saki uz gudrību: Tu esi mana māsa! un atzīšanu sauc par savu radinieci,
Spune înțelepciunii: Tu ești sora mea; și numește înțelegerea, ruda ta;
5 Ka tu sevi pasargi no svešas sievas, no svešinieces ar mīkstiem vārdiem.
Ca ele să te țină departe de femeia străină, de străina care lingușește cu vorbele ei.
6 Jo es skatījos pa sava nama logu, caur saviem skadriņiem,
Căci de la fereastra casei mele am privit prin deschizătura mea,
7 Un redzēju nejēgu vidū un ieraudzīju starp zēniem neprātīgu jaunekli.
Și am văzut printre cei simpli, am deosebit printre tineri un tânăr lipsit de înțelegere,
8 Tas gāja pa ielu ap nama stūri, staigāja pa viņas nama ceļu,
Trecând strada aproape de colțul ei; și el mergea pe calea spre casa ei,
9 Pavakarē, krēslā, nakts vidū un tumsā.
În amurg, în seara zilei, în negrul și întunericul nopții;
10 Un redzi, viņu sastapa sieva, maukas apģērbā un viltu sirdī.
Și, iată, l-a întâlnit o femeie cu îmbrăcămintea unei curve și cu inima vicleană.
11 Šī bija trakule un palaidne, viņas kājas nemetās mājā;
(Ea este gălăgioasă și încăpățânată; picioarele nu îi stau în casă;
12 Te viņa ārā, te uz ielām un glūn aiz visiem stūriem.
Acum afară, acum pe străzi și pândește la fiecare colț).
13 Un tā viņu apkampa un skūpstīja kā bezkauņa un uz to sacīja:
Așa l-a prins și l-a sărutat și cu o față nerușinată i-a spus:
14 „Pateicības upuri man bija jānes; šodien es savu solījumu esmu pildījusi.
Am ofrande de pace cu mine; astăzi mi-am împlinit promisiunile.
15 Tādēļ esmu izgājusi tev pretī, tavu vaigu meklēt un tevi esmu atradusi.
De aceea am ieșit să te întâlnesc, din timp am căutat fața ta și te-am găsit.
16 Ar apsegiem esmu klājusi savu gultu, ar strīpainiem Ēģiptes palagiem.
Mi-am așternut patul cu cuverturi, cu tapițerii, cu in subțire din Egipt.
17 Savu gultu esmu izkvēpinājusi ar mirrēm, alvejām un kanēli;
Mi-am parfumat patul cu smirnă, aloe și scorțișoară.
18 Nāc, lai izbaudām kārības līdz rītam, lai izpriecājamies mīlestībā;
Vino să ne umplem cu iubire până dimineață, să ne desfătăm cu iubiri.
19 Jo vīrs nav mājās, viņš aizgājis tālā ceļā,
Pentru că soțul nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă;
20 Viņš naudas maku ņēmis līdz, tik uz svētkiem vēl pārnāks mājās.“
A luat o pungă de bani cu el și va veni acasă la ziua stabilită.
21 Viņa to pierunāja ar savu vārdu drūzmu, ar savu mīksto mēli tā viņu aizrāva.
Cu vorbirea ei măgulitoare l-a făcut să cedeze, cu lingușeala buzelor ei l-a forțat.
22 Uz reizi tas viņai gāja pakaļ, kā vērsis iet pie kaušanas un kā nelietis, saistīts uz sodu,
El merge deodată după ea, cum merge un bou la măcelărie, sau ca un nebun la disciplinarea în butuci,
23 Kamēr bulta viņa aknas pāršķeļ; tā putns skrien sprostā un nezin, ka tas pret viņa dzīvību.
Până ce o săgeată îi străpunge ficatul, precum o pasăre se grăbește la capcană și nu știe că aceasta o va costa viața.
24 Nu tad, bērni, klausiet mani, un ņemiet vērā manas mutes vārdus.
De aceea dați-mi acum ascultare, copii, și dați atenție cuvintelor gurii mele.
25 Lai tava sirds nenomaldās uz viņas ceļiem un nenoklīsti uz viņas gaitām;
Să nu se abată inima ta spre căile ei, nu te rătăci în cărările ei.
26 Jo daudz ir to nokauto, ko tā gāzusi zemē, un liels pulks, ko viņa nogalinājusi.
Fiindcă ea a doborât mulți răniți; da, mulți bărbați puternici au fost uciși de ea.
