Zsoltárok 130

1 Zarándoklás éneke. A mélységből szólítlak, Örökkévaló!

O cântare a treptelor, a lui David. Din adâncuri am strigat către tine, DOAMNE.

2 Uram, hallgass szavamra, legyenek füleid figyelmesek könyörgésem szavára!

Doamne, dă ascultare vocii mele; urechile tale să fie atente la vocea cererilor mele.

3 Ha bünöket őrzöl meg, Jáh, Uram, ki állhat meg?

Dacă tu, DOAMNE, ai însemna nelegiuirile, Doamne, cine ar sta în picioare?

4 Mert nálad a bűnbocsátás, azért hogy féljünk téged.

Dar la tine este iertare, ca să fii de temut.

5 Reménykedtem az Örökkévalóban, reménykedett a lelkem és ígéjére várakoztam.

Eu aștept pe DOMNUL, sufletul meu așteaptă și eu sper în cuvântul lui.

6 Lelkem várt az Úrra, inkább mint őrök a reggelre, mint őrök a reggelre.

Sufletul meu așteaptă pe Domnul mai mult decât străjerii venirea dimineții, da, decât străjerii venirea dimineții.

7 Várakozzál, Izraél, az Örökkévalóra, mert az Örökkévalónál van a szeretet, és bőviben van nála a megváltás;

Să spere Israel în DOMNUL, căci la DOMNUL este milă și la el este multă răscumpărare.

8 és Ő meg fogja váltani Izraélt mind a bűneitől!

Și va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.