תהילים 137

1 על נהרות בבל שם ישבנו גם בכינו בזכרנו את ציון׃

Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

2 על ערבים בתוכה תלינו כנרותינו׃

Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

3 כי שם שאלונו שובינו דברי שיר ותוללינו שמחה שירו לנו משיר ציון׃

Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

4 איך נשיר את שיר יהוה על אדמת נכר׃

Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

5 אם אשכחך ירושלם תשכח ימיני׃

Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

6 תדבק לשוני לחכי אם לא אזכרכי אם לא אעלה את ירושלם על ראש שמחתי׃

Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

7 זכר יהוה לבני אדום את יום ירושלם האמרים ערו ערו עד היסוד בה׃

Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

8 בת בבל השדודה אשרי שישלם לך את גמולך שגמלת לנו׃

Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

9 אשרי שיאחז ונפץ את עלליך אל הסלע׃

Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.