Job 10

1 "Ich bin, des Lebens überdrüssig; ich lasse meiner Klage freien Lauf. In meiner Seele Bitterkeit will ich jetzt reden.

Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 Ich spreche nun zu Gott: 'Verurteile mich nicht! Gib an, warum Du mich bekämpfst!

Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

3 Was nützt es Dir, wenn Du verdammst und Deiner Hände Werk verwirfst? Wenn aber zu der Frevler Plan Dein Antlitz leuchtet?

Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

4 Besitzest Du denn Fleischesaugen? Siehst Du so kurz, wie Menschen sehen?

Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

5 Sind Deine Tage wie der Menschen Tage und Deine Jahre wie die Zeit der Sterblichen,

Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

6 daß Du bei mir nach Fehlern fahndest und mich auf Sünde untersuchst,

Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

7 obschon Du weißt, daß ich nicht schuldig bin und mich aus Deinen Händen niemand retten kann?

Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

8 Mich formten kunstvoll Deine Hände; gleichwohl vernichtest Du mich ganz und gar.

Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

9 Bedenke, daß Du mich aus Lehm geschaffen! Und wiederum schickst Du mich in den Staub.

Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

10 Wie Milch hast Du mich hingegossen und mich zur festen Form gemacht,

Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

11 hast mich mit Haut und Fleisch bekleidet, mit Knochen und mit Sehnen mich durchwebt.

M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

12 Ein Leben voller Gnade hast Du mir gegeben, und Deine Fürsorge hat meinen Geist bewacht.

Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

13 Doch im geheimen ist Dein Planen dies; ich weiß es jetzt, was Du gedacht:

Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

14 Wenn je ich fehlte, wolltest Du mir grollen, mir meine Sünde nie verzeihen.

Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

15 Wenn ich in Sünden fiele, wehe mir! Wenn ich rechtschaffen bliebe, ich dürfte dennoch nicht mein Haupt erheben, mit Schmach gesättigt, an Elend und am Leide satt.

Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

16 Ja, machst Du Jagd auf mich gleichwie auf einen Löwen, und zeigst Du dadurch Dich stets unvergleichlich,

Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

17 daß Du den Angriff auf mich stets erneuerst und Deinen Unmut an mir kühlst, in immer neuen Angriffen auf mich?

Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

18 Warum hast Du mich aus dem Schoß geführt? Ach, wäre ich gestorben, ehe mich ein Auge sah!

Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

19 Als wäre niemals ich gewesen, so hätte ich schon werden mögen, vom Mutterleib sogleich zu Grab getragen!

Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

20 Sind meine Lebenstage nicht so kurz? Laß ab von mir, daß ich ein wenig heiter werde,

Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

21 bevor ich, ohne Rückkehr, geh ins Land der düstern Todesschatten,

Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

22 ins Land, wo tiefste Finsternis das Dunkel bildet, ganz ohne Unterschied, und wo es, wenn es heller scheint, noch immer dunkelt!'"

O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.