Job 4
1 Alors Éliphaz, de Théman, prit la parole, et dit:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Si l'on tente de te parler, te fâcheras-tu? Mais qui pourrait retenir ses paroles?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Voici, tu as souvent instruit les autres, et tu as fortifié les mains affaiblies;
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Tes paroles ont relevé ceux qui chancelaient, et tu as raffermi les genoux qui pliaient.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 Et maintenant que le malheur t'arrive, tu te fâches; et parce qu'il t'a atteint, tu es tout éperdu!
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Ta piété ne fait-elle pas ta confiance? Ton espérance, n'est-ce pas l'intégrité de tes voies?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Cherche dans ta mémoire; quel est l'innocent qui a péri, et où des justes ont-ils été exterminés?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Pour moi, j'ai vu que ceux qui labourent l'iniquité et qui sèment la peine, la moissonnent.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Ils périssent par le souffle de Dieu, et ils sont consumés par le vent de sa colère.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 Le rugissement du lion, le cri du grand lion cesse, et les dents du lionceau sont anéanties;
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 Le lion périt faute de proie, et les petits de la lionne sont dispersés.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Une parole m'est furtivement arrivée, et mon oreille en a saisi le murmure.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 Au milieu de mes pensées, pendant les visions de la nuit, quand un profond sommeil tombe sur les humains,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Une frayeur et un tremblement me saisirent, et effrayèrent tous mes os.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Un esprit passa devant moi, et fit hérisser le poil de ma chair.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Il se tint là et je ne reconnus pas son visage; une figure était devant mes yeux. Il y eut un silence; et j'entendis une voix:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 “L'homme sera-t-il juste devant Dieu? L'homme sera-t-il pur devant celui qui l'a fait?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Voici, il ne se fie pas à ses serviteurs, il trouve des défauts à ses anges.
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 Combien plus chez ceux qui habitent des maisons d'argile, qui ont leurs fondements dans la poussière, qu'on écrase comme des vermisseaux!
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Ils sont détruits du matin au soir; sans qu'on y prenne garde, ils périssent pour toujours.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 La corde de leur tente est coupée, ils meurent, sans avoir été sages. “
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
