Job 3
1 Après cela, Job ouvrit la bouche et maudit le jour de sa naissance.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 Et, prenant la parole, Job dit:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Périsse le jour où je suis né, et la nuit qui a dit: Un homme est conçu!
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Que ce jour soit ténèbres, que Dieu ne s'en enquière pas d'en haut, qu'aucune lumière ne brille sur lui!
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Que les ténèbres et l'ombre de la mort le reprennent, qu'une sombre nuée demeure sur lui, qu'une éclipse le remplisse d'horreur!
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Que l'obscurité s'empare de cette nuit, qu'elle ne se réjouisse pas au milieu des jours de l'année, qu'elle n'entre pas dans le compte des mois!
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Voici, que cette nuit soit stérile, et qu'aucun cri de joie n'y survienne!
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Qu'ils la maudissent ceux qui maudissent les jours, ceux qui sont habiles à faire lever Léviathan!
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Que les étoiles de son crépuscule soient obscurcies, qu'elle attende la lumière et qu'il n'y en ait point, et qu'elle ne voie pas les paupières de l'aurore!
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Parce qu'elle n'a pas fermé le sein qui me porta, et n'a point caché la douleur à mes yeux!
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Que ne suis-je mort dès le sein de ma mère? Au sortir de ses flancs, que n'ai-je expiré?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Pourquoi des genoux se sont-ils présentés à moi, et pourquoi des mamelles pour être sucées?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Car, maintenant, je serais couché et tranquille, je dormirais, je serais en repos,
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 Avec les rois et les arbitres de la terre, qui se bâtissent des mausolées,
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Avec les princes qui ont de l'or, qui remplissent d'argent leurs maisons.
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Ou bien, comme l'avorton caché, je n'existerais pas; comme les petits enfants qui n'ont pas vu la lumière.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Là, les méchants ne tourmentent plus personne, et là se reposent les hommes fatigués;
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 Avec eux, les captifs sont tranquilles: ils n'entendent plus la voix de l'exacteur.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Là, le petit et le grand sont ensemble, et l'esclave est délivré de son maître.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Pourquoi donne-t-on la lumière au malheureux, et la vie à ceux dont l'âme est pleine d'amertume?
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 Qui attendent la mort, et elle ne vient point, qui la recherchent plus qu'un trésor,
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Qui seraient contents jusqu'à l'allégresse et ravis de joie, s'ils trouvaient le tombeau?
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 A l'homme qui ne connaît pas sa voie et que Dieu cerne de tous côtés?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Car je soupire au lieu de manger, et mes cris se répandent comme l'eau.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Ce que je crains m'arrive, et ce que j'appréhende vient sur moi.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Je n'ai ni paix, ni tranquillité, ni repos! Le tourment est venu!
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
