Psaumes 104
1 Mon âme, bénis l’Éternel! Éternel, mon Dieu, tu es infiniment grand! Tu es revêtu d’éclat et de magnificence!
Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
2 Il s’enveloppe de lumière comme d’un manteau; Il étend les cieux comme un pavillon.
Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
3 Il forme avec les eaux le faîte de sa demeure; Il prend les nuées pour son char, Il s’avance sur les ailes du vent.
Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
4 Il fait des vents ses messagers, Des flammes de feu ses serviteurs.
Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
5 Il a établi la terre sur ses fondements, Elle ne sera jamais ébranlée.
Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
6 Tu l’avais couverte de l’abîme comme d’un vêtement, Les eaux s’arrêtaient sur les montagnes;
Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
7 Elles ont fui devant ta menace, Elles se sont précipitées à la voix de ton tonnerre.
La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8 Des montagnes se sont élevées, des vallées se sont abaissées, Au lieu que tu leur avais fixé.
Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9 Tu as posé une limite que les eaux ne doivent point franchir, Afin qu’elles ne reviennent plus couvrir la terre.
Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10 Il conduit les sources dans des torrents Qui coulent entre les montagnes.
El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11 Elles abreuvent tous les animaux des champs; Les ânes sauvages y étanchent leur soif.
Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
12 Les oiseaux du ciel habitent sur leurs bords, Et font résonner leur voix parmi les rameaux.
Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
13 De sa haute demeure, il arrose les montagnes; La terre est rassasiée du fruit de tes œuvres.
El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
14 Il fait germer l’herbe pour le bétail, Et les plantes pour les besoins de l’homme, Afin que la terre produise de la nourriture,
El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
15 Le vin qui réjouit le cœur de l’homme, Et fait plus que l’huile resplendir son visage, Et le pain qui soutient le cœur de l’homme.
Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
16 Les arbres de l’Éternel se rassasient, Les cèdres du Liban, qu’il a plantés.
Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
17 C’est là que les oiseaux font leurs nids; La cigogne a sa demeure dans les cyprès,
Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
18 Les montagnes élevées sont pour les boucs sauvages, Les rochers servent de retraite aux damans.
Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
19 Il a fait la lune pour marquer les temps; Le soleil sait quand il doit se coucher.
El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
20 Tu amènes les ténèbres, et il est nuit: Alors tous les animaux des forêts sont en mouvement;
Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
21 Les lionceaux rugissent après la proie, Et demandent à Dieu leur nourriture.
Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
22 Le soleil se lève: ils se retirent, Et se couchent dans leurs tanières.
Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
23 L’homme sort pour se rendre à son ouvrage, Et à son travail, jusqu’au soir.
Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
24 Que tes œuvres sont en grand nombre, ô Éternel! Tu les as toutes faites avec sagesse. La terre est remplie de tes biens.
DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
25 Voici la grande et vaste mer: Là se meuvent sans nombre Des animaux petits et grands;
Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
26 Là se promènent les navires, Et ce léviathan que tu as formé pour se jouer dans les flots.
Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
27 Tous ces animaux espèrent en toi, Pour que tu leur donnes la nourriture en son temps.
Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
28 Tu la leur donnes, et ils la recueillent; Tu ouvres ta main, et ils se rassasient de biens.
Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
29 Tu caches ta face: ils sont tremblants; Tu leur retires le souffle: ils expirent, Et retournent dans leur poussière.
Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
30 Tu envoies ton souffle: ils sont créés, Et tu renouvelles la face de la terre.
Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
31 Que la gloire de l’Éternel subsiste à jamais! Que l’Éternel se réjouisse de ses œuvres!
Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
32 Il regarde la terre, et elle tremble; Il touche les montagnes, et elles sont fumantes.
El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
33 Je chanterai l’Éternel tant que je vivrai, Je célébrerai mon Dieu tant que j’existerai.
Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
34 Que mes paroles lui soient agréables! Je veux me réjouir en l’Éternel.
Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
35 Que les pécheurs disparaissent de la terre, Et que les méchants ne soient plus! Mon âme, bénis l’Éternel! Louez l’Éternel!
Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
