Hebrews 3
1 Therefore, brothers holy, of [the] calling heavenly partakers, do carefully consider the apostle and high priest of the confession of us (Christ *K*) Jesus
De aceea, frați sfinți, părtași ai chemării cerești, luați aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, Cristos Isus,
2 faithful being to the [One] having appointed Him as also Moses in all the house of Him.
Care a fost credincios celui ce l-a rânduit, așa cum și Moise a fost credincios în toată casa lui.
3 Of greater for He glory than Moses has been counted worthy, by so much as greater honor has than the house [itself] the [one] having built it;
Fiindcă acesta a fost considerat demn de mai multă glorie decât Moise, întrucât cel ce a zidit casa are o mai mare onoare decât casa.
4 Every for house is built by someone, the [One] however (*k*) everything having built [is] God.
Căci fiecare casă este zidită de cineva, dar cel ce zidește toate este Dumnezeu.
5 And Moses indeed [was] faithful in all the house of Him as a servant unto a testimony of the [things] to be spoken,
Și Moise, într-adevăr, a fost credincios în toată casa lui ca servitor, pentru mărturia acelor lucruri ce urmau să fie vorbite după aceea;
6 Christ however as [the] Son over the house of Him, (whose *NK(o)*) house are we ourselves (if indeed if indeed *NK(o)*) [our] confidence and the boast of [our] hope (until end unshakable *KO*) we may hold.
Dar Cristos ca fiu peste propria lui casă; a cărui casă suntem noi, dacă neclintit ținem strâns cutezanța și bucuria speranței, până la sfârșit.
7 Therefore, even as says the Spirit Holy: Today if the voice of Him you shall hear,
De aceea, (așa cum spune Duhul Sfânt: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui,
8 not shall harden the hearts of you as in the rebellion in the day of testing in the wilderness,
Nu vă împietriți inimile, ca în răzvrătire, în ziua ispitirii în pustie,
9 where tried (me *K*) the fathers of you (by *no*) (testing *N(k)O*) (me *K*) and saw the works of Mine forty years;
Când părinții voștri m-au ispitit, m-au încercat și au văzut faptele mele patruzeci de ani.
10 Therefore I was angry with the generation (that *N(k)O*) and I said; Always they go astray in the heart; they themselves and not have they known the ways of Mine;
De aceea m-am mâhnit pe această generație și am spus: Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor și nu au cunoscut căile mele.
11 so I swore in the wrath of Mine; [not] will they enter into the rest of Mine.
Așa că am jurat în furia mea: Nu vor intra în odihna mea).
12 do take heed, brothers, otherwise otherwise there will be in any of you a heart evil of unbelief into falling away from God [the] living;
Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în vreunul dintre voi o inimă rea a necredinței, pentru a se îndepărta de Dumnezeul cel viu.
13 But do encourage each other each every day while this today it is called so that not may be hardened (one *NK(o)*) of you by [the] deceitfulness of sin;
Ci îndemnați-vă zilnic unii pe alții, cât timp se spune: Astăzi, ca nu cumva să fie vreunul dintre voi împietrit prin înșelătoria păcatului.
14 Partakers for of Christ we have become if indeed if indeed from the beginning of the assurance unto [the] end firm we shall hold;
Fiindcă suntem făcuți părtași ai lui Cristos, dacă ținem strâns începutul încrederii noastre neclintit până la sfârșit;
15 As the saying: Today if the voice of Him you shall hear, not shall harden the hearts of you as in the rebellion.
Deoarece se spune: Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile ca în răzvrătire.
16 Who for [were those] having heard rebelled? but surely all those having come out of Egypt through Moses?
Fiindcă unii, după ce au auzit, s-au răzvrătit; însă nu toți care au ieșit din Egipt, prin Moise.
17 With whom now was He indignant forty years? Surely with those having sinned whose bodies fell in the wilderness?
Dar pe cine s-a mâhnit el patruzeci de ani? Nu pe cei ce au păcătuit, ale căror trupuri moarte au căzut în pustie?
18 To whom then did He swear that not to enter into the rest of Him only except to those having disobeyed?
Și cui a jurat el că nu vor intra în odihna lui, dacă nu celor ce nu au crezut?
19 And we see that not they were able to enter in because of unbelief.
Așadar, vedem că nu au putut să intre din cauza necredinței.
