Romans 10
1 Brethren! the delight of my own heart and my supplication God-ward in their behalf, are for salvation;
Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu este pentru Israel, ca să fie mântuit.
2 For I bear them witness that they have, a zeal for God, —but not according to correct knowledge;
Căci mărturisesc despre ei că au un zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cu cunoștința.
3 For, not knowing God’s righteousness and, their own, seeking to establish, unto the righteousness of God, have they not submitted;
Pentru că, ignorând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să își stabilească propria dreptate, nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu.
4 For Christ is an end of law, for righteousness, unto every one that believeth.
Căci Hristos este împlinirea Legii, ca neprihănire pentru oricine crede.
5 For, Moses, writeth that—as touching the righteousness that is by law, The man that hath done [it], shall live thereby;
Căci Moise scrie despre dreptatea Legii: “Cel ce le împlinește va trăi prin ele.”
6 Whereas, the righteousness by faith, thus speaketh—Do not say in thy heart, Who shall ascend into heaven? That is, to bring, Christ, down,
Dar neprihănirea care vine din credință spune următoarele: “Nu spuneți în inima voastră: “Cine se va sui în cer?”. (adică să-l coboare pe Cristos);
7 Or, Who shall descend into the abyss? That is, to bring up, Christ, from among the dead; (Abyssos g12)
sau: “Cine se va coborî în abis?” (adică să-l coboare pe Cristos); sau: “Cine se va coborî în abis?”. (adică să-l aducă pe Hristos din morți).” (Abyssos g12)
8 But what saith it? Near thee, is the declaration, In thy mouth and in thy heart, —that is, the declaration of the faith, which we proclaim: —
Dar ce spune? “Cuvântul este aproape de tine, în gura ta și în inima ta”, adică cuvântul credinței pe care îl predicăm:
9 That, if thou shalt confess the declaration with thy mouth—That Jesus is, Lord, and shalt believe with thy hear—That, God, raised him from among the dead, thou shalt be saved; —
că, dacă vei mărturisi cu gura ta că Isus este Domnul și dacă vei crede în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mântuit.
10 For, in heart, it is to be believed unto righteousness, and, by mouth, it is to be confessed unto salvation.
Căci cu inima se crede, ceea ce duce la neprihănire, iar cu gura se face mărturisirea, ceea ce duce la mântuire.
11 For the scripture saith—No one that resteth faith thereupon, shall be put to shame?
Căci Scriptura spune: “Oricine crede în el nu va fi dezamăgit”.
12 For there is no distinction—of Jew or Greek, —for, the same [Lord], is Lord of all, being rich unto all who call upon him;
Căci nu este nici o deosebire între iudei și greci, căci același Domn este Domnul tuturor și este bogat pentru toți cei ce-L cheamă.
13 For, Whosoever shall call upon the name of the Lord, shall be saved: —
Căci: “Oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit”.
14 How, then, shall men call upon one in whom they have not believed? And how shall they believe in one of whom they have not heard? And how shall they hear, without one to proclaim?
Cum îl vor invoca, așadar, pe cel în care nu au crezut? Cum vor crede în cel pe care nu l-au auzit? Cum vor auzi fără un predicator?
15 And how shall they proclaim, except they be sent? Even as it is written—How beautiful the feet of them that bring glad tidings of good things!
Și cum vor propovădui ei dacă nu vor fi trimiși? După cum este scris: “Cât de frumoase sunt picioarele celor care propovăduiesc vestea bună a păcii, care aduceți vești bune!”
16 But, not all, have become obedient unto the glad tidings; —for, Isaiah, saith—Lord! who believed what we have heard?
Dar nu toți au ascultat vestea cea bună. Căci Isaia spune: “Doamne, cine a crezut în vestea noastră?”.
17 Hence, our faith, cometh by something heard, and, that which is heard, through a declaration of Christ.
Așadar, credința vine prin auz, iar auzul prin cuvântul lui Dumnezeu.
18 But I say: Have they not heard? Yea indeed, —into all the earth, hath gone forth their sound, and, unto the ends of the inhabited world, their declarations.
Dar eu zic: nu au auzit ei? Ba da, cu siguranță că da, “Sunetul lor s-a răspândit pe tot pământul, cuvintele lor până la marginile lumii.”
19 But I say: Hath, Israel, not come to know? First, Moses, saith—I, will provoke you to jealousy on account of a no-nation, on account of an undiscerning nation, will I make you very angry.
Dar eu întreb: nu știa Israel? Mai întâi Moise spune, “Vă voi provoca la gelozie cu ceea ce nu este neam. Te voi înfuria cu un neam lipsit de înțelegere.”
20 Isaiah, however, waxeth daring, and saith, —I have been found by them who after me were not seeking, manifest have I become unto them who for me were not enquiring;
Isaia este foarte îndrăzneț și spune, “Am fost găsit de cei care nu m-au căutat. Am fost dezvăluit celor care nu m-au cerut.”
21 Whereas, regarding Israel, he saith—All day long, have I stretched forth my hands unto a people unyielding and contradicting.
Dar despre Israel spune: “Toată ziua mi-am întins mâinile spre un popor neascultător și răzvrătit.”
