Job 10

1 My soul is weary of my life, I will let go my speech against myself, I will speak in the bitterness of my soul.

Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

2 I will say to God: Do not condemn me: tell me why thou judgest me so.

Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.

3 Doth it seem good to thee that thou shouldst calumniate me, and oppress me, the work of thy own hands, and help the counsel of the wicked?

Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?

4 Hast thou eyes of flesh: or, shalt thou see as man seeth?

Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?

5 Are thy days as the days of man, and are thy years as the times of men:

Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,

6 That thou shouldst inquire after my iniquity, and search after my sin?

Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?

7 And shouldst know that I have done no wicked thing, whereas there is no man that can deliver out of thy hand.

Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.

8 Thy hands have made me, and fashioned me wholly round about, and dost thou thus cast me down headlong on a sudden?

Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.

9 Remember, I beseech thee, that thou hast made me as the clay, and thou wilt bring me into dust again.

Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?

10 Hast thou not milked me as milk, and curdled me like cheese?

Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?

11 Thou hast clothed me with skin and flesh: thou hast put me together with bones and sinews:

M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.

12 Thou hast granted me life and mercy, and thy visitation hath preserved my spirit.

Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.

13 Although thou conceal these things in thy heart, yet I know that thou rememberest all things.

Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.

14 If I have sinned and thou hast spared me for an hour: why dost thou not suffer me to be clean from my iniquity?

Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.

15 And if I be wicked, woe unto me: and if just, I shall not lift up my head, being filled with affliction and misery.

Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,

16 And for pride thou wilt take me as a lioness, and returning thou tormentest me wonderfully.

Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.

17 Thou renewest thy witnesses against me, and multipliest thy wrath upon me, and pains war against me.

Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.

18 Why didst thou bring me forth out of the womb: O that I had been consumed that eye might not see me!

Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!

19 I should have been as if I had not been, carried from the womb to the grave.

Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.

20 Shall not the fewness of my days be ended shortly? suffer me, therefore, that I may lament my sorrow a little:

Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.

21 Before I go, and return no more, to a land that is dark and covered with the mist of death:

Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;

22 A land of misery and darkness, where the shadow of death, and no order, but everlasting horror dwelleth.

O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.