< Job 14 >
1 Man, who is born of a woman, is of few days, and full of trouble.
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 He comes forth like a flower, and is cut down. He too flees as a shadow, and does not continue.
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 And do thou open thine eyes upon such a one, and bring me into judgment with thee?
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 Who can bring a clean thing out of an unclean? Not one.
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 Seeing his days are determined, the number of his months is with thee, and thou have appointed his bounds that he cannot pass,
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 look away from him, that he may rest, till he shall accomplish, as a hireling, his day.
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 For there is hope of a tree, if it is cut down, that it will sprout again, and that the tender branch of it will not cease.
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Though the root of it grows old in the earth, and the trunk of it dies in the ground,
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 yet through the scent of water it will bud, and put forth boughs like a plant.
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 But man dies, and is laid low. Yea, man gives up the spirit, and where is he?
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 As the waters fail from the sea, and the river wastes away and dries up,
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 so man lies down and does not rise. Till the heavens be no more, they shall not awake, nor be roused out of their sleep.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 O that thou would hide me in Sheol, that thou would keep me secret, until thy wrath be past, that thou would appoint for me a set time, and remember me! (Sheol )
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol )
14 If a man dies, shall he live again? All the days of my warfare I would wait till my release should come.
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 Thou would call, and I would answer thee. Thou would have a desire to the work of thy hands.
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 But now thou number my steps. Do thou not watch over my sin?
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 My transgression is sealed up in a bag, and thou fasten up my iniquity.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 But the falling mountain comes to nothing, and the rock is removed out of its place.
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 The waters wear the stones. The overflowings of it wash away the dust of the earth. So thou destroy the hope of man.
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 Thou prevail forever against him, and he passes. Thou change his countenance, and send him away.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 His sons come to honor, and he does not know it, and they are brought low, but he does not perceive it of them.
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 But his flesh upon him has pain, and his soul within him mourns.
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.