Ordsprogene 13
1 Viis Søn elsker tugt, spotter hører ikke paa skænd.
Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea.
2 Af sin Munds Frugt nyder en Mand kun godt, til Vold staar troløses Hu.
Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor [de lege] va mânca violență.
3 Vogter man Munden, bevarer man Sjælen, den aabenmundede falder i Vaade.
Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere.
4 Den lade attraar uden at faa, men flittiges Sjæl bliver mæt.
Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat.
5 Den retfærdige hader Løgnetale, den gudløse spreder Skam og Skændsel.
Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine.
6 Retfærd skærmer, hvo lydefrit vandrer, Synden fælder de gudløse.
Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos.
7 Mangen lader rig og ejer dog intet, mangen lader fattig og ejer dog meget.
Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății.
8 Mands Rigdom er Løsepenge for hans Liv, Fattigmand faar ingen Trusel at høre.
Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea.
9 Retfærdiges Lys bryder frem, gudløses Lampe gaar ud.
Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă.
10 Ved Hovmod vækkes kun Splid, hos dem, der lader sig raade, er Visdom.
Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți.
11 Rigdom, vundet i Hast, smuldrer hen, hvad der samles Haandfuld for Haandfuld, øges.
Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește.
12 At bie længe gør Hjertet sygt, opfyldt Ønske er et Livets Træ.
Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții.
13 Den, der lader haant om Ordet, slaas ned, den, der frygter Budet, faar Løn.
Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit.
14 Vismands Lære er en Livsens Kilde, derved undgaas Dødens Snarer.
Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții.
15 God Forstand vinder Yndest, troløses Vej er deres Undergang.
Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor [de lege] este grea.
16 Hver, som er klog, gaar til Værks med Kundskab, Taaben udfolder Daarskab.
Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința.
17 Gudløs Budbringer gaar det galt, troværdigt Bud bringer Lægedom.
Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate.
18 Afvises Tugt, faar man Armod og Skam; agtes paa Revselse, bliver man æret.
Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat.
19 Opfyldt Ønske er sødt for Sjælen, at vige fra ondt er Taaber en Gru.
Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău.
20 Omgaas Vismænd, saa bliver du viis, ilde faren er Taabers Ven.
Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit.
21 Vanheld følger Syndere, Lykken naar de retfærdige.
Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine.
22 Den gode efterlader Børnebørn Arv, til retfærdige gemmes Synderens Gods.
Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept.
23 Paa Fattigfolks Nyjord er rigelig Føde, mens mangen rives bort ved Uret.
Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată.
24 Hvo Riset sparer, hader sin Søn, den, der elsker ham, tugter i Tide.
Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp.
25 Den retfærdige spiser, til Sulten er stillet, gudløses Bug er tom.
Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.
