Salme 102

1 En elendigs Bøn, naar han forsmægter og udøser sin Klage for Herrens Ansigt.

O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

2 Herre! hør min Bøn og lad mit Raab komme til dig.

Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

3 Skjul ikke dit Ansigt for mig paa den Dag, jeg er i Angest; bøj dit Øre til mig; paa den Dag jeg paakalder, skynd dig og bønhør mig!

Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

4 Thi mine Dage ere gaaede op i Røg, og mine Ben ere brændte som et Brandsted.

Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

5 Mit Hjerte er rammet og tørret som en Urt; thi jeg har glemt at æde mit Brød.

Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

6 Formedelst mine Klageraab hænge mine Ben ved mit Kød.

Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

7 Jeg er bleven lig en Rørdrum i Ørken; jeg er bleven som en Ugle i det øde.

Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

8 Jeg vaager og er bleven som en enlig Spurv paa Taget.

Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

9 Mine Fjender have haanet mig den ganske Dag, de, som rase imod mig, sværge ved mig.

Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

10 Thi jeg har tæret Aske som Brød og blandet min Drik med Graad

Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

11 for din Vredens og din Fortørnelses Skyld; thi du løftede mig op og kastede mig bort.

Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

12 Mine Dage are som en Skygge, der hælder, og jeg tørres som en Urt.

Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

13 Men du, Herre! bliver evindelig, og din Ihukommelse fra Slægt til Slægt.

Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

14 Du vil gøre dig rede, du vil forbarme dig over Zion; thi det er paa Tide, at du er den naadig; thi den bestemte Tid er kommen.

Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

15 Thi dine Tjenere hænge med Behag ved dens Stene, og de have Medynk med dens Støv.

Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

16 Og Hedningerne skulle frygte Herrens Navn, og alle Kongerne paa Jorden din Ære;

Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

17 thi Herren har bygget Zion og har ladet sig se i sin Herlighed.

Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

18 Han har vendt sit Ansigt til den enliges Bøn og ikke foragtet deres Bøn.

Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

19 Dette skal skrives for den kommende Slægt; og det Folk, som skabes, skal love Herren.

Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

20 Thi han saa ned fra sin Helligdoms Højsæde; Herren saa fra Himmelen til Jorden

Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

21 for at høre den bundnes Jamren, for at løse Dødsens Børn,

Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

22 for at de kunde forkynde Herrens Navn i Zion og hans Pris i Jerusalem,

Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

23 naar Folkene samles til Hobe og Rigerne til at tjene Herren.

El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

24 Han har ydmyget min Kraft paa Vejen, han har forkortet mine Dage.

Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

25 Jeg siger: Min Gud! tag mig ikke bort midt i mine Dage, dine Aar vare fra Slægt til Slægt.

Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

26 Du grundfæstede fordum Jorden, og Himlene er dine Hænders Gerning.

Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

27 De skulle forgaa; men du bestaar; og de skulle alle blive gamle som et Klædebon; du skal omskifte dem som en Klædning, og de omskiftes.

Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

28 Men du er den samme, og dine Aar faa ingen Ende. Dine Tjeneres Børn skulle fæste Bo, og deres Sæd skal stadfæstes for dit Ansigt.

Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.