Псалми 44
1 Для дириґента хору. Синів Коре́євих. Псало́м навча́льний. Боже, своїми ушима ми чули, наші батьки́ нам оповіда́ли: велике Ти ді́ло вчинив за їхніх днів, за днів старода́вніх:
Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
2 Ти вигнав пога́нів Своєю рукою, а їх осади́в, понищив народи, а їх Ти поши́рив!
Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
3 Не мече́м бо своїм вони землю посі́ли, і їхнє раме́но їм не помогло́, — а прави́ця Твоя та раме́но Твоє, та Світло обличчя Твого́, бо Ти їх уподо́бав!
Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
4 Ти Сам — Цар мій, о Боже, звели ж про спасі́ння для Якова:
Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
5 Тобою поб'ємо своїх ворогів, Ім'я́м Твоїм будемо топта́ти повсталих на нас,
Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
6 бо я буду наді́ятися не на лу́ка свого́, і мій меч не поможе мені,
Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
7 але Ти нас спасеш від противників наших, і наших нена́висників засоро́миш!
Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
8 Ми хва́лимось Богом щодня́, і пові́ки Ім'я́ Твоє сла́вимо, (Се́ла)
Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
9 та однак Ти покинув і нас засоро́мив, і вже не вихо́диш із нашими ві́йськами:
Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
10 Ти вчинив, що від ворога ми оберну́лись назад, а наші нена́висники грабува́ли собі наш маєток.
Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
11 Ти віддав нас на по́їд, немов тих ове́чок, і нас розпоро́шив посеред наро́дів,
Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
12 Ти за бе́зцін продав Свій наро́д, і ціни́ йому не побільши́в!
Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
13 Ти нас нашим сусідам віддав на знева́гу, на нару́гу та по́сміх для наших око́лиць,
Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
14 Ти нас учинив за прислі́в'я пога́нам, і головою хита́ють наро́ди на нас.
Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
15 Передо мною щоденно безче́стя моє, і сором вкриває обличчя моє, —
Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
16 через голос того, хто лає мене й проклинає, через ворога й ме́сника.
Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
17 Прийшло було все це на нас, та ми не забу́ли про Тебе, й заповіту Твого не пору́шили,
Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
18 не вступи́лось назад наше серце, і не відхили́вся наш крок від Твоєї доро́ги!
Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
19 Хоч у місце шака́лів Ти ви́пхнув був нас, і прикрив був нас сме́ртною тінню, —
Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
20 чи й тоді ми забули Ім'я́ Бога нашого, і руки свої простягну́ли до Бога чужого?
Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
21 Таж про те Бог дові́дається, бо Він знає тає́мності серця, —
Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
22 що нас побива́ють за Тебе щоденно, пораховано нас, як овечок жерто́вних.
Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
23 Прокинься ж, — для чо́го Ти, Господи, спиш? Пробуди́ся, — не кидай наза́вжди!
Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
24 Для чо́го обличчя Своє Ти ховаєш, забуваєш про нашу недолю та нашу тісно́ту?
De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
25 Бо душа наша зни́жилася аж до по́роху, а живіт наш приліг до землі.
Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
26 Устань же, о По́моче наша, і ви́купи нас через милість Свою!
Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
