Псалми 139
1 Для дириґента хору. Псалом Давидів.
Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
2 Ти знаєш сиді́ння моє та встава́ння моє, думку мою розумієш здале́ка.
Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
3 Доро́гу мою та лежа́ння моє виміря́єш, і Ти всі путі́ мої знаєш, —
Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
4 бо ще сло́ва нема на моїм язиці́, а вже, Господи, знаєш те все!
Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
5 Оточи́в Ти мене ззаду й спере́ду, і руку Свою надо мною поклав.
Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
6 Дивне знання́ над моє розумі́ння, високе воно, — я його не подола́ю!
O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
7 Куди я від Духа Твого піду́, і куди я втечу́ від Твого лиця?
Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo. (Sheol h7585)
9 Понесу́ся на кри́лах зірни́ці, спочи́ну я на кінці моря,
Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
10 — то рука Твоя й там попрова́дить мене, і мене буде трима́ти прави́ця Твоя!
Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
11 Коли б я сказав: „Тільки те́мрява вкриє мене, і ніч — світло для мене“,
Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
12 то мене не закриє від Тебе і те́мрява, і ніч буде світити, як день, і темно́та — як світло!
Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
13 Бо Ти вчинив нирки мої, Ти ви́ткав мене в утро́бі матері моєї, —
Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
14 Прославляю Тебе, що я дивно утво́рений! Дивні діла́ Твої, і душа моя відає ве́льми про це!
Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
15 І кості мої не сховались від Тебе, бо я вчи́нений був в укритті́, я ви́тканий був у глиби́нах землі!
Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
16 Мого за́родка бачили очі Твої, і до книги Твоєї записані всі мої члени та дні, що в них були вчи́нені, коли жодного з них не було́...
Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
17 Які дорогі́ мені стали думки́ Твої, Боже, як побі́льшилося їх число, -
Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
18 перелі́чую їх, — численні́ші вони від піску́! Як пробу́джуюся, — то я ще з Тобою.
Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
19 Якби, Боже, врази́в Ти безбожника, а ви, кровожерці, відступітесь від мене!
Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
20 Вони називають підсту́пно Тебе, Твої вороги на марно́ту пускаються!
Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
21 Отож, ненави́джу Твоїх ненави́сників, Господи, і Твоїх заколо́тників бри́джусь:
Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
22 повною не́навистю я нена́виджу їх, вони стали мені ворогами!
Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
23 Ви́пробуй, Боже, мене, — і пізнай моє серце, досліди́ Ти мене, — і пізнай мої за́думи,
Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
24 і побач, чи не йду я дорогою злою, і на вічну дорогу мене попрова́дь!
Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
