Приповісті 19
1 Ліпший убогий, що ходить в своїй непови́нності, ніж лукавий уста́ми та нерозумний.
Mai bine săracul care umblă în integritatea lui, decât cel pervers în buzele lui și este un prost.
2 Теж не добра душа без знання́, а хто на́глить ногами, спіткне́ться.
De asemenea, nu este bine ca sufletul să fie lipsit de cunoaștere; și cel ce se grăbește cu picioarele sale păcătuiește.
3 Глупо́та люди́ни дорогу її викривля́є, і на Господа гні́вається її серце.
Nechibzuința omului îi pervertește calea, și inima sa se înfurie împotriva DOMNULUI.
4 Маєток примно́жує дру́зів числе́нних, а від бідака́ відпадає й товариш його.
Averea face mulți prieteni, dar săracul este separat de aproapele său.
5 Свідок брехливий не буде без кари, а хто бре́хні говорить, не буде врято́ваний.
Un martor fals nu va rămâne nepedepsit și cel ce vântură minciuni nu va scăpa.
6 Багато-хто го́дять тому, хто гостинці дає, і кожен товариш люди́ні, яка не скупи́ться на дари.
Mulți vor implora favoarea prințului, și fiecare om este prietenul celui ce dă daruri.
7 Бідаря́ ненави́дять всі браття його, а тимбільш його при́ятелі відпадають від нього; а коли за словами поради женеться, — нема їх!
Toți frații celui sărac îl urăsc; cu cât mai mult se îndepărtează prietenii lui de el? El îi urmărește cu vorbe, totuși ei îi lipsesc.
8 Хто ума набуває, кохає той душу свою, а хто розум стереже́, той знахо́дить добро́.
Cel ce obține înțelepciune își iubește propriul suflet; cel ce păstrează înțelegerea va găsi binele.
9 Свідок брехливий не буде без кари, хто ж неправду говорить, загине.
Un martor fals nu va rămâne nepedepsit și cel ce vântură minciuni va pieri.
10 Не лицю́є пишно́та безумному, тим більше рабові панувати над зве́рхником.
Desfătarea nu este potrivită pentru un prost; cu atât mai puțin pentru un servitor să aibă conducere peste prinți.
11 Розум люди́ни припинює гнів її, а вели́чність її — перейти над провиною.
Discernământul unui om amână mânia sa; și este gloria lui să treacă cu vederea o fărădelege.
12 Гнів царя — немов рик левчука́, а ласка́вість його — як роса на траву.
Furia împăratului este ca răgetul leului, dar favoarea lui este ca roua peste iarbă.
13 Син безумний — погибіль для батька свого́, а жінка сварлива — як ри́нва, що з неї вода тече за́вжди.
Un fiu prost este nenorocirea tatălui său, și certurile soției sunt picurare neîncetată.
14 Хата й маєток — спа́дщина батьків, а жінка розумна — від Господа.
Casa și averile sunt moștenirea părinților, și o soție chibzuită este de la DOMNUL.
15 Лі́нощі сон накидають, і лінива душа — голодує.
Lenevia te aruncă într-un somn adânc, și un suflet trândav va suferi foame.
16 Хто заповідь охороня́є, той душу свою стереже́; хто дороги свої легкова́жить, — помре.
Cel ce păstrează porunca își păstrează propriul suflet, dar cel care își disprețuiește căile va muri.
17 Хто милости́вий до вбогого, той позичає для Господа, і чин його Він надолу́жить йому.
Cel ce are milă de sărac împrumută DOMNULUI, și ceea ce el a dat, el îi va plăti din nou.
18 Карта́й свого сина, коли є наді́я навчити, та забити його — не підно́сь свою душу.
Disciplinează pe fiul tău cât este speranță și nu lăsa sufletul tău să cedeze din cauza plânsului său.
19 Люди́на великого гніву хай кару несе, бо якщо ти вряту́єш її, то вчи́ниш ще гірше.
Un om al unei mari furii va suferi pedeapsă; deoarece, dacă îl eliberezi, totuși va trebui să o faci din nou.
20 Слухай ради й карта́ння приймай, щоб мудрим ти став при своєму кінці́.
Ascultă sfatul și primește instruirea, ca să fii înțelept la sfârșitul tău.
21 У серці люди́ни багато думо́к, але ви́повниться тільки за́дум Господній.
Multe sunt planurile în inima unui om; totuși sfatul DOMNULUI, acela va sta în picioare.
22 Здобу́ток люди́ні — то милість її, але ліпший біда́р за люди́ну брехливу.
Dorința unui om este bunătatea sa, și un om sărac este mai bun decât un mincinos.
23 Страх Господній веде́ до життя, і хто його має, той ситим ночує, і зло не дося́гне його.
Teama de DOMNUL tinde la viață, și cel ce o are va trăi satisfăcut; nu va fi vizitat de rău.
24 У миску стромляє лінюх свою руку, до уст же своїх не піді́йме її.
Un leneș își ascunde mâna în sân și nici măcar nu și-o duce la gură din nou.
25 Як битимеш нерозважного, то помудріє й немудрий, а будеш розумного остеріга́ти, то він зрозуміє поуку.
Lovește pe batjocoritor și cel simplu va lua seama; și mustră pe unul ce are înțelegere și el va înțelege cunoașterea.
26 Хто батька грабує, хто матір жене? — Це син, що засти́джує та осоро́млює, —
Cel ce jefuiește pe tată și își alungă mama, este un fiu care face rușine și aduce ocară.
27 перестань же, мій сину, навчатися від нерозумних, щоб відступитися від слів знання́!
Încetează, fiul meu, să asculți instruirea care te abate de la cuvintele cunoașterii.
28 Свідок нікчемний висміює суд, а уста безбожних вибри́зкують кривду.
Un martor neevlavios batjocorește judecata, și gura celui stricat mănâncă nelegiuire.
29 На насмі́шників кари готові пості́йно, і вдари на спи́ну безумним.
Judecăți sunt pregătite pentru batjocoritori și lovituri pentru spatele proștilor.
