Приповісті 17
1 Ліпший черствий кусок зо споко́єм, ніж дім, повний у́чти м'ясної зо сваркою.
Mai bine o bucată de pâine uscată și liniște cu ea, decât o casă plină de carnea sacrificiilor cu ceartă.
2 Раб розумний панує над сином безпутнім, і серед братів він поділить спа́док.
Un servitor înțelept va conduce peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire între frați.
3 Для срі́бла — топи́льна посу́дина, а го́рно — для золота, Господь же серця випробо́вує.
Creuzetul este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar DOMNUL încearcă inimile.
4 Лиходій слухається уст безбожних, слухає неправдомо́в язика лиході́йного.
Un făptuitor al stricăciunii dă atenție buzelor înșelătoare, și un mincinos deschide urechea la o limbă rea.
5 Хто сміється з убогого, той ображає свого Творця, хто радіє з нещастя, — не буде такий без вини.
Oricine batjocorește pe sărac ocărăște pe Făcătorul său, și cel care se bucură la dezastre nu va rămâne nepedepsit.
6 Корона для ста́рших — ону́ки, а пишно́та дітей — їхні батьки́.
Copiii copiilor sunt coroana bătrânilor și gloria copiilor sunt părinții lor.
7 Не присто́йна безумному мова поважна, а тим більше шляхе́тному — мова брехли́ва.
Prostului nu i se potrivește o vorbire aleasă; cu atât mai puțin buze mincinoase unui prinț.
8 Хабар в о́чах його власника́ — самоцві́т: до всьо́го, до чого пове́рнеться, буде щасти́ти йому́.
Un dar este asemenea unei pietre prețioase în ochii celui ce îl are; oriîncotro se întoarce, prosperă.
9 Хто шукає любови — провину ховає, хто ж про неї повто́рює, розго́нює дру́зів.
Cel ce acoperă o fărădelege caută iubire, dar cel ce tot repetă un lucru separă prieteni buni.
10 На розумного більше впливає одне остере́ження, як на глупака́ сто ударів.
O mustrare își găsește loc mult mai adânc la un om înțelept, decât o sută de lovituri la un prost.
11 Злий шукає лише неслухня́ности, та вісник жорстокий на нього пошлеться.
Un om care face rău caută numai rebeliune; de aceea împotriva lui va fi trimis un mesager crud.
12 Ліпше спітка́ти обезді́тнену ведмедицю, що кидається на люди́ну, аніж нерозумного в глупо́ті його.
Mai bine să întâlnească un om o ursoaică jefuită de puii ei, decât un prost în nechibzuința lui.
13 Хто відплачує злом за добро, — не відступить лихе з його дому.
Oricine răsplătește cu rău pentru bine, răul nu se va depărta de casa lui.
14 Почин сварки — то про́рив води, тому перед ви́бухом сварки покинь ти її!
Începutul certei este ca atunci când cineva dă drumul la ape; de aceea părăsește cearta înainte să fii amestecat în ea.
15 Хто оправдує несправедливого, і хто засуджує праведного, — оби́два вони Господе́ві оги́дні.
Cel ce declară drept pe cel stricat și cel ce condamnă pe cel drept, chiar amândoi sunt urâciune pentru DOMNUL.
16 На́що ті гроші в руці нерозумного, щоб мудрість купити, як мо́зку нема?
La ce folosește un preț în mâna unui prost pentru a obține înțelepciune, văzând că nu are inimă pentru aceasta?
17 Правдивий друг любить за всякого ча́су, в недолі ж він робиться братом.
Un prieten iubește în toate timpurile, și un frate este născut pentru timpuri de restriște.
18 Люди́на, позба́влена розуму, ру́читься, — пору́ку дає за друга свого.
Un om lipsit de înțelegere bate palma și devine garant în prezența prietenilor săi.
19 Хто сварку кохає, той любить гріх; хто ж підвищує уста свої, той шукає нещастя.
Cel ce iubește cearta iubește fărădelegea, și cel ce își înalță poarta caută distrugere.
20 Люди́на лукавого серця не зна́йде добра, хто ж лука́вить своїм язико́м, упаде в зло.
Cel ce are o inimă perversă nu găsește niciun bine, și cel ce are o limbă perversă cade în ticăloșie.
21 Хто родить безумного, родить на смуток собі, і не поті́шиться батько безглуздого.
Cel ce dă naștere unui prost face aceasta spre întristarea lui, și tatăl unui nebun nu are bucurie.
22 Серце радісне добре лікує, а пригно́блений дух сушить ко́сті.
O inimă veselă face bine ca un medicament, dar un duh frânt usucă oasele.
23 Безбожний таємно бере хабара́, щоб зігнути путі правосу́ддя.
Un om stricat ia un dar din sân ca să strice căile judecății.
24 З обличчям розумного — мудрість, а очі глупця́ — аж на кінці землі.
Înțelepciune este înaintea celui ce are înțelegere, dar ochii unui prost sunt ațintiți la marginile pământului.
25 Нерозумний син — смуток для батька, для своєї ж родительки — гі́ркість.
Un fiu prost este o mâhnire pentru tatăl său și amărăciune pentru cea care l-a născut.
26 Не добре карати справедливого, бити шляхе́тних за щирість!
De asemenea să pedepsești pe cel drept nu este bine, nici să lovești pe prinți pentru echitate.
27 Хто слова́ свої стримує, той знає пізна́ння, і холоднокро́вний — розумна люди́на.
Cel ce are cunoaștere își cruță cuvintele, și un om al înțelegerii are un duh ales.
28 І глупа́к, як мовчить, уважається мудрим, а як у́ста свої закриває — розумним.
Chiar un nebun este considerat înțelept când își ține gura, și cel ce își închide buzele ca om chibzuit.
